Alexandru Dărăban: Părinții lor sunt în Cer

De câte opri n-am auzit că rămân copii orfani de un părinte sau de ambii părinți. Folclorul românesc este plin de asemenea cântece care oglindesc asemenea evenimente triste din viața omului. Trec anii și peste cei orfani, devin și ei părinți la rândul lor. Rânduiește Bunul Dumnezeu ca să devie oameni la locul lor, realizați, ba poate, unii dintre ei chiar să slujească la Altar pe alții. Capătă putere duhovnicească să poată să-i ajute pe cei aflați în diferite suferințe sau să descurce ițele sufletelor celor care vin la el să-i ceară diferite sfaturi, pun întrebări existențiale, problematice.

Se poate trece și printr-o asemenea experiență chiar cu propriul tău copil. El e la o vârstă fragedă, un înger, care în mintea lui își are frământările lui. Apar primele idei despre ceea ce înseamnă cuvântul „bunic”. Vede că dintr-o parte (a mamei sau a tatei) vin bunicii în vizită sau poate să nu vină nici dintr-o parte. Merge îngerașul la tatăl lui și-l întreabă:

- Unde sunt bunicii, părinții tăi?

Are loc în sufletul tău un cutremur la care nu te-ai fi așteptat. Îți pui problema cum să-i răspunzi, dar în timpul acesta înghițind în sec, abținându-te de imensele emoții să nu scapi o lacrimă ca să nu-i creezi probleme copilului. La exterior nu se vedeau lacrimile, dar în sufletul tău curg șuvoi. Te stăpânești, te rogi, iar Dumnezeu îți sădește răspunsul:

- Părinții mei sunt în Cer!

Curios, copilul mai pune mici întrebări nesemnificative, dar a priceput, s-a liniștit.

Prin asemenea momente cred că trec și mulți copii ucraineni care, în aceste zile triste, au rămas fără părinți.

Dar, ei, își pun întrebarea,  mult mai gravă:

- Cine ne-a omorât părinții noștri? Unde ne sunt părinții noștri?  

Ce să le răspunzi, cum să le răspunzi? Va avea cineva putere să le spună că părinții lor sunt în Cer? Greu de zis!

Da! Ar fi o variantă: să le spui că diavolul care, acuma poartă numele Kiril și Vladimir, aceștia sunt.

Sau că am identificat pe cei care, prin faptele lor, strigau: răstignește-L! Ca acuma mai bine de 2.000 de ani. Prin faptele au răstignit oameni nevinovați. Kiril și Vladimir și cu alții asemenea lor erau în mulțimea care strigau eliberarea lui Baraba și răstignirea lui Iisus.

Ce putem să facem noi pentru aflați în suferință acuma când se apropie Sărbătoarea Învierii Mântuitorului? Suntem conștienți că inimile noastre nu vor fi niciodată suficiente pentru a purta povara nenorocirii lor, pentru a le aduce mângâiere, alinare, tămăduire, poate chiar o bucurie în întunericul lor străfulgerat de luminile exploziilor bombelor.

Să învățăm să iubim cu putere, cu duh de jertfă pe aceia aflați în suferință, pentru care inima noastră s-a deschis deja, ca prin recunoștința și bucuria ce o putem oferi, contemplând, împărtășind, trăind asemenea momente că ne-am apropiat de Dumnezeu sau că, mai curând, Dumnezeu S-a apropiat de noi.