ANCHETA – INTERVIU pentru membrii Societaţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud

1. Ce credeţi că ar trebui să ştie cititorii despre dumneavoastră?
2. De ce scrieţi?
3. Cum vedeţi rostul scrisului?
4. Care sunt valorile în care credeţi?
5. Cum scrieţi?
6. În cariera dv. scriitoricească, există oameni cărora le datoraţi ceva?
7. Consideraţi că aveţi format un cerc de cititori? Cine sunt ei şi ce aşteaptă de la dv.?
8. Credeţi în prietenii literare?
9. Fiecare scriitor gândeşte la cartea de căpetenie care să-l reprezinte. Aţi scris-o deja? Dacă nu, cum o imaginaţi/ proiectaţi?
10. Grupările literare, cenaclurile, credeţi că mai au vreun rost? Care ar fi el?
11. La ce lucraţi acum?
12. Ce reprezintă pentru dv. Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud?

1. Fiind jurnalist cu o vechime de circa 40 de ani, debutând în presă din martie 1973, având deci o experienţă îndelungată în domeniu, autor al 5 cărţi : „Pribeagul”( Ed. Clubul Saeculum, Beclean, 2003); „Cartea cu întâmplări” ediţia 1(Ed. Napoca-Star,Cluj-Napoca,2008); „Cartea cu întâmplări”, ediţia 2-a (ed. Eikon,Cluj-Napoca,2011); Monografia „Ciceu-Poieni, istorie şi credinţă”(Ed.Eikon, Cluj-Napoca,2011) şi „Reporter”(Ed.Eikon,Cluj-Napoca,2012) şi prezenţa mea în antologiile „La Beclean pe Someş cândva”(Ed.Clubul Saeculum Beclean, 2004) şi „Nexux”-editorial al şcolilor din Beclean(Ed.Eikon,Cluj-Napoca), cred că este suficient pentru informarea cititorului.
2. De ce scrieţi ? Scriu, aşa după cum mărturiseam într-o carte că „aşa mă simt eu bine”, dar şi pentru faptul că simt nevoia comunicării mele cu cititorul şi cu nevoile sale, precum şi nevoia unei legături intrinsece între autor şi cititor.
3. Cum vedeţi rostul scrisului ? Scrisul este o minune a existenţei umane, aşa că el este în primul rând creat pentru nevoia de comunicare între oameni.
4. Valorile în care cred ? Cred că cele mai importante sunt valorile morale, apoi credinţa în existenţa divinităţii !
5. Cum scrieţi ? Simplu, prin existenţa în faţa mea în faţa computerului sau a maşinii de scris, în vremea când calculatorul încă nu apăruse.
6. Dacă au existat oameni cărora le datorez ceva ? Sigur, cea mai mare datorie faţă de oameni, am simţit-o atunci când aceştia aşteptau de la mine editarea monografiei : „Ciceu-Poieni, istorie şi credinţă”, o lucrare amplă la care am lucrat aproximativ 40 de ani. La ora actuală mă simt eliberat de această datorie, cartea fiind tipărită şi pusă în faţa cititorului.
7. Da. Sigur! Am un cerc de cititori. În primul rând, aceştia sunt consătenii mei, care au aşteptat monografia despre satul meu natal: Ciceu-Poieni. Ei îmi sunt fideli şi mulţi cred că ei ar fi putut avea o contribuţie la apariţia acestei cărţi, dar contribuţia lor ar fi posibilă la o nouă apariţie îmbunătăţită a monografiei la care să-şi aducă contribuţia.
8. Credeţi în prietenii literare ? Cred că exist anumite prietenii create în urma legăturii intrinsece între autorii unui gen literar. O legătură ar fi între creatorii de poezie, alta între scriitorii de proză, teatru ,eseu, etc. Personal am simţit prietenii legate pentru ceea ce au scris autori ca : Andrei Moldovan prin volumul „Liviu Rebreanu prin el însuşi”, Aurel Podaru prin proza sa şi scrierile sale pe care îl consider încă un prieten adevărat, apoi Ioan Pintea şi experienţa sa scriitoricească. Adevărate prietenii le consider pe cele pe cre le-am avut pe vremea existenţei Cenaclului „Saeculum” la Beclean cu reputaţii scriitori Teohar Mihadaş, Radu Săplăcan şi prieteniile care erau legate între diverşi scriitori din acea vreme sunt exemplare, exemplu Ioan Pintea – Nicolae Steinhardt, pe care am admirat-o şi am invidiat-o! În altă ordine de idei, consider ca adevărate prietenii cele create între un jurnalist şi redactorul şef sau directorul unei publicaţii literare sau de informaţie.
9. Cartea de căpetenie ? Da! Am scris-o. Aceasta este şi a fost monografia „Ciceu-Poieni,istorie şi credinţă”, iar cartea care să mă reprezinte literar, la care am început să lucrez este un nou volum de teatru privind viaţa şi infracţiunile cunoscutului „bandit” sau „hoţ” George Spermezan din zona oraşelor Năsăud şi Beclean şi care a bulversat viţa multor oameni. Această piuesă la care lucrez se numeşte : „Reporter special” şi sper la apariţia acesteia în anul 2013.
10. Consider, deocamdată ca folositor şi cu un anumit rost, ca îndrumător al tineretului,Cenaclul „CENACULUM” de la Beclean, condus de scriitorul Andrei Moldovan, apoi ca grupare literară , Clubul „Saeculum” Beclean şi „Euphorion”Dej.
11. La ora actuală lucrez la volumul de teatru despre George Spermezan.
12. Consider Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud ca o grupare profesională care precede Uniune Scriitorilor din România şi care îndeplineşte oarecum nevoile şi aspiraţiile celor care sunt membri ai Societăţii Scriitorilor din B.N. În acelaşi timp mi-am depus dosarul de primire în USR, fiind aprobat de Filiala Cluj a USR, aşteptându-se confirmarea primirii în USR în această toamnă de la Bucureşti. Ar fi cazul să menţionăm că o parte dintre lucrările subsemnatului au fost premiate la diferite concursuri literare. Astfel piesele într-un act cuprinse în volumul : „Pribeagul” au obţinut următoarele premii: „Pribeagul”a obţinut premiul III la cea de-a VI-a ediţie a Concursului Naţional de creaţie a Piesei de Teatru într-un Act „Mihail Sorbul”, 2 noiembrie 2008, Săveni, Botoşani, iar piesa „Reporter” din acelaşi volum a ocupat premiul III la concursul Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte, 2009, la secţia teatru scurt,preşedintele juriului fiind academicianul Mihai Cimpoi din Republica Moldova. La fel volumul „Cartea cu întâmplări”, la secţiunea de concurs proză şi eseu a obţinut o menţiune la saloanele Liviu Rebreanu, acordat de Uniunea Scriitorilor din România în cadrul Festivalului Naţional de Proză Liviu Rebreanu.
Aş vrea să menţionez faptul că debutul meu literar a avut loc în TRIBUNA din Cluj cu proza scurtă „Abatajul”, colaborări mai înregistrând în revista clujeană „Tribuna” şi în revista Bistriţeană „Mişcarea literară”.

Anchetă realizată de Andrei Moldovan, preşedinte SSBN