Anchetă– interviu pentru membrii Societăţii Scriitorilor din Bistrita-Năsăud

1. Ce credeţi că ar trebui să ştie cititorii despre dumneavoastră?
2. De ce scrieţi?
3. Cum vedeţi rostul scrisului?
4. Care sunt valorile în care credeţi?
5. Cum scrieţi?
6. În cariera dv. scriitoricească, există oameni cărora le datoraţi ceva?
7. Consideraţi că aveţi format un cerc de cititori? Cine sunt ei şi ce aşteaptă de la dv.?
8. Credeţi în prietenii literare?
9. Fiecare scriitor gândeşte la cartea de căpetenie care să-l reprezinte. Aţi scris-o deja? Dacă nu, cum o imaginaţi/ proiectaţi?
10. Grupările literare, cenaclurile, credeţi că mai au vreun rost? Care ar fi el?
11. La ce lucraţi acum?
12. Ce reprezintă pentru dv. Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud?

1. Că sunt român, cel mai mare dar de la Dumnezeu, că m-am născut în Ciceu-Poieni (sat care a avut, totuşi, nişte ceteraşi şi rapsozi) cu arbore genealogic complicat şi că aş fi vrut să trăiesc la curtea lui Cantemir sau să vântur Europa în suita lui Petru Cercel.

2. Nu am o explicţie pentru acest fapt deşi m-am întrebat asupra necesităţii de a ne exprima, ca oameni, în acest fel, prin cuvinte scrise.

3.
Rostul scrisului există şi nu există. În decursul istoriei culturale s-au pierdut, probabil, capodopere, deci fără scrisul meu, lumea ar fi la fel de fericită, dar fără opera lui Eminescu, am fi foarte săraci. Să ne gândim o clipă că s-a pierdut, ce catastrofă ar fi pentru poporul nostru !

4. În adevărul şi frumuseţea literaturii pe care nu mi le pot prea clar defini, dar le intuiesc. În viaţă, cred în cinste şi într-o îngăduinţă a unora pentru alţii, aşa cum suntem, lucru pe care nu îl prea reuşim întotdeauna.

5.
Îmi fac un program de lucru de câteva ore pe zi, de care nu mă pot ţine tot timpul, dar încerc continuu să-l respect, certându-mă sever şi în final, mă zbat între a-mi recunoaşte aspiraţii de nesusţinut şi incapacitatea adaptării la ce aş vrea să împlinesc.
Tehnic, scriu atât de mână cât şi la calculator.

6.
Datorez foarte mult doamnei Elisabeta Rusu, învăţătoarea mea din clasa întâi care m-a învăţat alfabetul. Era de loc din Bonţida; datorez mult învăţătorului Iacob Mizgan din Ciceu-Poieni, fiului său Viorel şi nurorii sale Iuliana, toţi de la şcoala din satul meu natal. Ar trebui să scriu serii de oameni, să umplu pagini cu nume. Nu pot să nu-i amintesc pe colegii de redacţie de la Mesagerul cu Emil Dreptate şi Virgil Raţiu, pe scriitorii Al. Cistelecan, Iulian Boldea, Ion Moise, Gheorghe Grigurcu pentru a mă fi încurajat.

7.
Cercul meu de cititori este mic şi difuz format din colegi de breaslă, cunoştinţe şi foşti colegi. Cei care mi-au citit unele dintre texte aşteaptă altele mai frumoase, probabil, şi mai proaspete.
8.
Nu cred în prietenii literare, ci doar în cele umane, fireşti, dar literatura este ceva uman, deci ar trebui să cred hotărât, pe bază logică. Între scriitori poate fi admiraţie, preţuire ; prietenia este ceva nai mult.

9. Am scris cartea de căpetenie, dar nu este în căderea mea să spun care e. Pot, în schimb, să spun care-mi sunt traducerile de căpetenie: Poezii alese din Borges şi Nelly Sachs la care se mai adaugă Drumul crucii de Claudel şi altele. Totuşi, cartea de căpetenie va fi Istoria filosofiei indiene de Dasgupta, în cinci volume, pe care aş vrea să o traduc. Dacă până la sfârşitul vieţii nu voi face acest lucru, mă socotesc ratat, total.

10.
Cenaclurile sunt importante pentru contactul uman, sufletesc, pentru formularea şi confruntarea opiniilor, pentru un fel de comparare cu ceilalţi, pentru maturizarea.

11.
Lucrez la o recenzie despre o carte a lui Basarab Nicolescu, la traduceri din Leopoldo Maria Panero, Leonard Cohen şi Koichi Yakushigawa (după o versiune engleză); la o proză, blocată deocamdată…

12.
SSBN s-a născut greu ; de lăudat Nicolae Gălăţeanu, directorul culturii judeţene Bistriţa-Năsăud la înfiinţare, apoi consiliul director-Andrei Moldovan, Emil Dreptate, Menuţ Maximinian pentru că dau viaţă SSBN, asigurând strângerea laolaltă a colegilor, lucrurile bune făcute până acum, deloc de neglijat.