Andrea H. Hedeș: Mama ca-n povești

Luna martie este luna în care sărbătorim Ziua Femeii, gândul ducându-ne automat la mama. Dincolo de acest cuvânt descoperim fiinţa ce ne-a dat viaţă, ne-a apărat de-a lungul vieţii şi a fost lângă noi necondiţionat. Care este cea mai frumoasă amintire cu mama dumneavoastră? Ce trăsături aţi moştenit de la ea? Care este vorba mamii la care vă reîntoarceţi mereu? Ce a spus când a descoperit că sunteţi scriitor? Se regăseşte mama în scrierile dumneavoastră?

...

    Poveștile de noapte bună nu erau ceva obișnuit  ci un ritual obligatoriu de la care, noi, copiii, nu îi scuteam niciodată pe adulți. Serile târzii presupuneau o bunică sau o străbunică așezată pe marginea patului și care depăna povești, unele din amintiri, altele create atunci, pe loc, altele în care basmul cult se împletea cu fantezia lor, cu întâmplările de peste zi. Dar cele mai plăcute seri erau acelea în care mama ne citea din Povești nemuritoare, Din poveștile Asiei sau din Basmele lui Wilhelm Hauff. Aceste seri constituie amintirea cea mai frumoasă cu mama.

     Cred că acest dar de a povesti, plăcerea de a citi, ușurința de a învăța o limbă străină și, ușurința de a învăța, în general, sunt moștenite de la mama.

     Ai carte, ai parte, era un lucru în care credea și pe care ni-l spunea mereu, un lucru pe care l-am „pus în practică”.

     Scriam de la o vârstă foarte mică. Debutul meu, relativ târziu, în lumea literară, a însemnat împlinirea marilor speranțe ale mamei și una din cele mai mari bucurii.

        Da, toate mamele din textile mele (povestiri, povești, roman, poezii) au ceva din mama.