Andrea Hedeș și urzeala vremurilor

   Din nou mi s-a întâmplat o revelație: cartea de eseuri Cei care dansează de Andrea H.Hedeș, Editura Neuma, 2022. N-am putut crede că o să-mi placă atât de mult, iar acum declar cartea bestseller-ul acestei veri, în ceea ce mă privește. De ce? Pentru că autoarea mă convinge. Eseurile se mulează perfect pe orizontul meu de așteptare. Regăsesc revoltele mele, ideile mele. Ce ciudat! Risipite prin reviste, eseurile se impuneau, dar acum, adunate, se susțin, se completează, se luminează reciproc, asemenea elementelor unei construcții. Andrea Hedeș se revoltă adesea, dar e o mână de fier în mănușă de catifea. După revoltă urmează sugerarea unor soluții, care atenuează oarecum rănile stârnite. E conștientă că marile civilizații au ajuns la noi prin cultură. Că se citește puțin, că schimbările de paradigmă sunt mai mult decât evidente. Călătoriile efectuate i-au schimbat percepția asupra lumii. Ce cărți se mai vând? se întreabă adesea. Care e rolul revistelor literare? Suntem ,totuși, „un popor de scriitori”. Mai apoi, ca scriitor, „ca șanse ai să ajungi la un public fascinat de lumina ecranelor?” Se susțin scriitorii între ei? Nu cumva sufocă multele idiosincrazii? Nu are nimeni de câștigat, e vorba de „hrănirea unor ego-uri”, pentru că „divide et impera servește oricui numai lumii literare nu”. A. Hedeș dă un exemplu emoționant: arborii comunică, se ajută reciproc, totul e interconectat. Acum există o generație digitală: ecranul tabletei, al smartphonului. Școala? „Parcă obținerea de analfabeți funcționali a fost scopul sistemului de învățământ public”. Da, fără educație, accesul la cultură e blocat.

    A.Hedeș vede vulnerabilitățile epocii și are harul de a le devoala, cu o simplitate…elaborată, muncită, cu responsabilitate majoră față de cuvântul scris. O carte pentru raftul stringent și principal al oricărui cititor care se respectă.