Andrei Marga: Îi las lui Andrei Pleșu “metafizica” răsuflată!
Sâm, 11/23/2019 - 19:53
Este, într-adevăr, pe scenă o “metafizică” răsuflată, care trece peste fapte, ori de unde ar veni (cunoaștere comună, experiențe umane, științe etc.). Dar este și efortul unora de a construi, sau reconstrui informat metafizica la nivelul experiențelor și cunoștințelor de azi.
Cu toată prețuirea pentru aceștia din urmă, nu mă număr printre ei din motivul simplu că, din multe rațiuni, pe care nu le detaliez aici, sunt deocamdată la gândirea postmetafizică. De aceea, faptul că Andrei Pleșu (în “Dilema veche”, 21 noiembrie 2019) mă socotește “metafizician fin, ardelean”, nu mă atinge în nici un fel, căci el vorbește neinformat și imprecis, ca de obicei, încât, așa cum spunea un profesor german care l-a ascultat, “este șarmant, dar habar nu are despre ce vorbește”.
Am publicat articolul “La braț cu Mussolini, Hitler & Company” (vezi „Cotidianul”, 17 noiembrie 2019) nu ca articol de ocazie, ci ca un articol de constatare a unor fapte triste. Am și spus că mă revoltă să văd că după trei decenii de democratizare, reforme și europenizare, reperul tacit devin, la noi, tot mai vădit, anii treizeci. Cel care citește totuși precis ce se exprimă în jur, își pune irepresibil întrebarea: de unde vin, în fond, apelul la „mișcarea” străzii ca substitut al partidelor parlamentare, socotirea religiei ca ceva ce nu obligă la nimic, chemarea la distrugerea social-democrației, licitarea statului de drept în pofida drepturilor și libertăților, stigmatizarea de persoane, eliminarea cu mijloace nedemocratice a concurenților, o seamă de „tehnici” flagrant antidemocratice de exercitare a funcțiilor etc.? Dacă Andrei Pleșu are alt răspuns, să o spună. Sunt gata să-l examinez. Eu am observat că vin din texte rău famate ale unor autori pe care titlul articolului îi semnalează.
Tot ceea ce am evocat în acel articol sunt fapte. De altfel, datele esențiale le-am invocat și acum un an, iar acum aproape zece ani am atras atenția asupra derapajului nefast din politica Controcenilor. Anume, o alimentare a direcției pe care Andrei Pleșu a servit-o sârguincios, din aberațiile anilor treizeci. Nimeni nu le-a putut contesta.
Ceea ce am scris este punct cu punct exact! De altfel, îmi pare rău că trebuie să o spun, caracterizările persoanei pe care Andrei Pleșu vrea acum să o apere și să se știe că o apără, anume „diletant”, „promisiuni neținute”, „pasivitate”, „avere din surse nelămurite”, „influențe ale Securității”, „statism sau lipsă de idei în politica externă”, sunt citate din presa germană de prim plan. Îl invit pe Andrei Pleșu să-și încerce puterile cu câteva dintre aceste fapte. Nu are cum să le răstoarne dacă discută precis.
Asociații – deloc crase, cum spune Andrei Pleșu cu mânie vădit antiproletară – ale aberațiilor, inclusiv „prezidențiale”, se pot face multe. Am semnalat doar câteva dintre ele, care sunt fapte la îndemână. Dacă este nevoie, se poate intra în detalii istorice certe, în orice direcție.
Interpretarea pe care Andrei Pleșu o dă expresiei „trialogul religiilor” și atacul lui teatral nu mă ating nici atât. Este tot o părere a lui, de care iau act, dar care nu rezistă nicidecum (vezi Florin Marcu, Noul dicționar de neologisme, Editura Academiei Române, București, 1997). Dacă ar fi onest și ar fi citit în domeniu, cunoscutul vorbăreț fără grija exactității ar ști că nu sunt creatorul termenului „trialog” în accepțiunea pe care am folosit-o în cartea mea Religia în era globalizării, Editura Academiei Române, București, 2010). Îmi pare rău, l-au folosit alții înaintea mea, unii chiar sub nasul lui Andrei Pleșu, ca demnitar în trecere prin teme. Accepțiunea pe care i-am dat-o acestui termen este cea corectă și practicată național și internațional.
Ce mai rămâne din replica lui Andrei Pleșu este doar o forțare a vorbelor. Nu este nici o legătură între discuția despre reperele nefaste ale opiniilor cuiva și etnia sa. Nu este nicidecum ceva de genul stigmatul etnic. Nu are o asemenea treabă vreo legătură cu Holocaustul, decât în închipuirea rătăcită a lui Andrei Pleșu.
Oricine vrea să joace un rol public poate fi examinat și i se pot face observații dincolo de orice considerații etnice. Nu s-a discutat într-o astfel de optică eronată și nimeni altcineva nu este vinovat dacă pacientul duce lucrurile spre Mussolini, Hitler & Company, în loc să le ducă spre Thomas Mann, Adenauer, Helmut Schmidt sau Angela Merkel și alți democrați de prim plan ai epocii.
Iar dacă Andrei Pleșu resimte că aducerea în discuție a reperelor din titlul articolului meu are legătură cu el, nu are decât să-și lămurească poziția. Nu mă bucur că rămâne aservit unei linii „intelectuale” pe care am respins-o mereu, dar nu pot decât să constat și aici cum stau lucrurile. Adică tot fapte!
Ultimele stiri
Lun, 06:54
Ion Radu Zăgrean: Servus, Beclean! 
Cultura
Dacă avem curiozitate, răbdare și perseverență putem coborî pe „firul istoriei” în...
Comentarii
Cordovan Ioan -
Condoleante familiei. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in liniste si pace !
veronica oșorheian -
Să aibă parte de odihnă veșnică! Sincere condoleanțe familiei!
prof. Vasile Găurean -
AI se dovedește superinteligent, superpoliticos, stăpânind „în degetul mic” întregul Univers al...
un cetatean -
Dupa ce i-ati balacarit pe cei care nu sunt pesedisti, acum ati schimbat placa. Incep sa iasa la...
Remus -
Obsesia mutării stadionului “Jean Pădureanu” din parcul municipal pe păsunea din Unirea este mai...
Aniversări
Cu ocazia zilei de naştere, urăm multă sănătate, bucurii şi putere de muncă, doamnei prof. MARIKA EMESE CÎMPEAN, director adjunct al Colegiului...
În zi aniversară, preacucernice părinte LUCIAN GREABU, preot la Biserica Năsăud I, vă dorim mulţi ani cu sănătate și har duhovnicesc în slujirea...
Fie ca Bunul Dumnezeu să vă dăruiască har duhovnicesc, preacucernice părinte ALIN CARAFA, preot paroh la Mogoşeni, iar de ziua aniversară a dvs.
In Memoriam
Se împlinesc, astăzi, 87 de ani de la venirea pe lume a celei care a fost Irina Lupşan soţie, mamă, bunică, străbunică, colegă de muncă, prietenă...
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Comentarii
Vorba românească: ”Prostu' nu e prost destul dacă nu e și fudul”. După ce Andrei Marga a dat drumul la un articol cu vădite conotatii xenofobe, sau chiar naziste, comparandu-l pe Iohannis cu Hitler si Mussolini, acum se chinuie să spună ca nu-i asa, in ciuda unor evidente flagrante, dovedite cu argumente inclusiv de intelectuali de talia lui Andrei Plesu.
Exista si maximă care spune : "Cine se scuză se acuză". De aceea ar trebui cunoscut si punctul de vedere al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
In acest caz, lui Andrei Marga i se potriveste mai bine expresia „Dacă tăceai, filozof rămâneai”. El sare ca ars după aparitia in Dilema Veche a editorialului cu titlul "Stigmatul etnic" a lui Andrei Plesu, in care autorul editorialului face aluzie la Andrei Marga, fără să-i pronunte numele. Iata cele cateva randuri din editorialul lui Plesu: "Mai nou, și un impozant filosof ardelean face asociații crase între Iohannis, pe de o parte, și Mussolini, Hitler & Company, pe de alta. De la un metafizician fin ne-am fi așteptat la analize ceva mai subtile. E drept, domnia-sa ne-a mai făcut unele surprize candide: de pildă, și-a intitulat un capitol de carte „Trialogul religiilor“, crezînd că „dialog“ înseamnă doar o vorbire în doi. O elementară cunoaștere a termenului, ar fi trebuit să-l prevină că „dia-“ nu are legătură cu „doi“ și că „dialog“ poate fi și o discuție în trei, în patru, în cîte cîți vrei… Dar la noi (la „români“?) poți ajunge gînditor de elită, rector și ministru chiar dacă ai mici carențe de abecedar…"
Pentru atâta lucru, Marga simte nevoia să se apere , stiindu-se cu musca pe căciulă.
Andrei Marga nu este nici pe departe de talia intelectuală a lui Andrei Pleşu. Ca ministru de externe şi şef al Institutului Cultural Român, a avut prestaţii mai mult decât mediocre. Să-l ataci la persoană pe Pleşu, mi se pare chiar o obrăznicie.
Adaugă comentariu nou