Andrei Marga: Pandemia și lecțiile ei

Cu ani în urmă, profesorul Andrei Marga a argumentat un diagnostic dat societăților actuale (volumul Societatea nesigură, Editura Niculescu, București, 2016), care trezește tot mai mult interes. Acum, într-o carte neobișnuită și promptă, întitulată Lecțiile pandemiei (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2020, 166 pag.), el desprinde principalele lecții ale pandemiei coronavirusului 19, care s-a așternut cu rapiditate asupra lumii. 

De exemplu, un virus poate distruge pe scară mare economii și instituții. Fiecare loc de pe glob depinde de celelalte locuri. Viruși au mai fost și pot fi la orice oră. În cultura actuală, forța naturii a fost neglijată sau subestimată. Ne îndreptăm spre o nouă normalitate și trebuie să ne întrebăm cât de normal este ceea ce este socotit normal. O vastă reorganizare a infrastructurii va trebui să demareze. Munca la domiciliu recapătă importanță. Învățarea individualizată, așișderea.Teme precum dependențele naturale ale vieții sociale, nesiguranțele din societățile actuale, riscurile activităților umane intră în avanscenă. Biopolitica, incertitudinea, riscurile devin teme prioritare ale cercetărilor. Nevoia cooperării internaționale capătă o nouă recunoaștere. Mai mult decât ne-am așteptat, adversarii democrației caută să profite de pandemie pentru a limita libertățile și drepturile umane.

    Autorul cărții desprinde asemenea lecții. Redăm,în cele ce urmează, coperta și prefața cărții.

“Epidemia coronavirusului 19 a cuprins cu iuțeală neobișnuită globul. Societatea cea mai dezvoltată economic și tehnologic din istoria modernă și cea mai complexă cunoscută de istorie a fost blocată de un virus biologic. Nimeni nu a anticipat o asemenea dependență a societății de natură, chiar dacă se știau bine condiționările naturale ale vieții sociale.

      Hegel a sesizat că înnoirile profunde ale reflecției, în mod exact ale filosofiei, însoțesc de fapt „rupturile” din viața societăților. El avea dreptate. Teorema lui se confirmă – ori de câte ori au loc șocuri în istorie apar noile viziuni. El însuși a cercetat exemplar emergența creștinismului pe fondul crizei și prăbușirii puternicului Imperiu Roman.

       Confirmările sunt numeroase. Bunăoară, cutremurul devastator de la Lisabona (1755) a pus capăt convingerii elaborată filosofic a lui Leibniz că am trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. Nu poți despărți grandioasele viziuni ale idealismului clasic german de ceea ce se petrecea în Franța și avea să schimbe istoria lumii – reașezarea societății pe temelia libertăților și drepturilor individuale recunoscute juridic. Viziunea acțională a pragmatismului american a fost posibilă abia în condițiile succesului „aventurii” istorice a Americii, al proiectului ei iudeo-creștin de civilizație și al constituționalismului ei. Curentul sensibilității la problemele organizării societății, care a marcat istoria lumii de aproape două secole, nu poate fi despărțit de faliile, conflictele și dramele societății moderne. Curentul actual al pragmaticii comunicării, care a culminat cu elaborarea „pragmaticii universale”,  este legat, în emergența sa, de alunecarea la un moment dat a democrațiilor în dictaturi și autoritarisme.

       Astăzi, suntem sub un șoc comparabil cu alte șocuri din istorie. Trăim într-o lume mai conectată ca oricând. Nicicând conexiunile nu au fost atât de dense, de rapide, de extinse. Niciodată o epidemie într-un loc al globului nu s-a răspândit cu viteza ce a dus la pandemia actuală. Niciodată nu s-a pus pe butuci economia mondială cu asemenea iuțeală și costuri. Niciodată cele mai performante sisteme de sănătate nu au fost mai depășite în vremuri de pace de efectivul de infectați. S-a crezut, cu bune motive, că războiul, mai ales cel nuclear, este cel mai periculos pentru umanitate. Această periculozitate nu este de negat, dar a devenit limpede că și un virus poate fi devastator. Rareori grupurile care urmăresc limitarea libertăților, drepturilor și democrației au profitat mai prompt de amenințările unei pandemii.

     Caut în acest volum să dau seama de lecțiile ce se degajă din pandemia actuală. Ele schimbă, la rândul lor, viziuni întregi, sau le obligă la schimbare.

     Pe calea intervențiilor publice, în scris, găzduite mai ales de „Cotidianul”, „Tribuna” și alte publicații, am articulat un punct de vedere propriu asupra temei, în coordonatele filosofiei mele generale – cea a pragmatismului reflexiv. Timpul scurs de la publicare fiind scurt, redau acest punct de vedere reluând aici textele așa cum au fost publicate, păstrând, astfel, contextul și naturalețea exprimărilor.

     Nu este vorba de a alătura încă o scriere la mulțimea în creștere a celor existente pe o temă acută a zilelor noastre. Este vorba de a pune în relief idei și teze noi și o abordare cât mai riguroasă.

       Volumul de față conține nu numai examinarea personală a pandemiei, ci și elaborări conceptuale proprii. Exemple sunt reformularea biopoliticii, diagnoza statului actual, circumscrierea noii schimbări a lumii, lămurirea felului de a acționa al lui Dumnezeu, într-o teodicee adusă la zi. Se adaugă, desigur, apărarea unui umanism al atenției față de ființa celui de aproape, de la care începe orice grijă pentru om și oameni. Sunt de părere că, pe fondul creșterii inegalităților din societățile timpului nostru, al adâncirii  decalajelor de dezvoltare și al extinderii sărăciei și  a consecințelor ei, astfel de grijă devine din nou urgența civilizației în care trăim”. (Andrei Marga, Lecțiile pandemiei, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2020, 168 p.).