Aniversări cernite

La 09 martie 2010, membrii de familie împreună cu foştii săi enoriaşi şi cei care l-au cunoscut şi i-au fost apropiaţi aniversează zece ani de când s-a mutat intempestiv la Domnul, plecând pe drumul veşniciei pentru întâlnirea cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, vrednicul şi regretatul părinte iconom stavrofor Eugen Trif (05.08.1942 – 09.03.2000), care a îndeplinit chemarea preoţiei vreme de 33 ani, dintre care 26 ani, respectiv între 1974 - 2000, în Parohia ortodoxă română de la Mijlocenii Bârgăului.

Fostul absolvent, în postura de şef de promoţie al Facultăţii de teologie ortodoxă de la Sibiu, a descins în comuna natală cu cunoştinţele dobândite în anii de facultate şi cu experienţa activităţii de debut acumulată între 1967-1974 în Parohia ortodoxă română Chiraleş, mânat de dorinţa de a înfăptui lucruri care să dăinuie peste ani.

Încă din primele momente a fost înconjurat cu atenţie, simpatie şi respect de credincioşi, ceea ce i-a dat încredere şi speranţă într-o viitoare conlucrare rodnică, ce avea să se confirme ulterior.

Această l-a determinat ca împreună cu membrii consiliului parohial, din care au făcut parte oameni de ispravă, foarte buni gospodari ca: Nicolae Pavel, Emil Someşan, Trifan Sbârcea, Toader Tănase, Camil Guţiu, Ioan Nap, Larion Vrâncean sau regretaţii: Ioan Pop, Flore Cot, Gavril Zaharie, Macedon Axente, Toma Corci, Dumitru Colniţă, Traian Cordovan, Nicolae Someşan, Simion Pop, Dumitru Someşan şi ceialţi să treacă la materializarea unor proiecte ambiţioase.

Acestea au fost stabilite în urma unei evaluări a stării de fapt din parohie, unde predecesorul său, părintele protopop iconomstavrofor Augustin Pop (1901-1985), de la a cărei trecere în nefiinţă, în 08.03.2010, se împlineşte un sfert de veac se înscrisese, pe parcursul celor 47 ani de slujire (1926 -1973) cu multe înfăptuiri de excepţie, printre care s-au numărat: refacerea şi înfrumuseţarea lăcaşului de cult, construirea unui turn înalt de 30 metri şi a altor patru turnuleţe, care începând din anul 1930, i-au conferit înfăţişarea actuală, achiziţionarea a două clopote, dintre care unul pe cheltuiala familiei sale, completarea şi îmbogăţirea inventarului bisericii. La toate acestea s-a mai adăugat aportul său la propăşirea economică, socială şi culturală a comunităţii, vreme de mai multe decenii fiind sufletul şi catalizatorul tuturor activităţilor. A fost nu numai duhovnic, dar şi factorul omniprezent în calitatea sa de membru de drept al consiliului local, cu un rol de prim ordin în înfiinţarea cooperativei de consum şi a căminului cultural, fiind primul preşedinte al cooperativei de consum şi primul director al căminului cultural. A condus ani buni sfatul de împăciuire folosind întreaga sa autoritate pentru soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerilor. În acelaşi timp, oricând situaţia a impus şi-a suplinit colegii indisponibili din parohiile limitrofe şi a sprijinit activităţile de acolo. Astfel, după decesul părintelui protopop Eliseu Dan de la Suseni a început construcţia casei parohiale, care avea să fie finalizată ulterior de părintele Nicolae Cristea, iar la Joseni, între anii 1942-1943, în lipsa preotului Ioan Buzdug, care a fost arestat şi condamnat de către puterea de ocupaţie vremelnică a înfiinţat şi condus un cor pe 4 voci, similar celui de la Mijloceni.

Prin toate aceste activităţi, dar mai ales, după ce a reuşit, printr-o minune Dumnezeiască, cu ajutorul credinţei nemăsurate şi forţei întremătoare şi apărătoare a rugăciunii, să învingă moartea hâdă, să revină la viaţă, după ce în noaptea de 10/11 octombrie 1944, fusese împuşcat mişeleşte în cap de slugile docile ale puterii de ocupaţie părintele protopop iconom stavrofor Augustin Pop şi-a atras un val unanim şi binemeritat de apreciere şi simpatie. Prin acest miracol, D-zeu a vrut ca distinsul părinte să mai rămână alături de enoriaşii săi încă 41 ani, respectiv până la 08.03.1985, când i-a sosit sorocul !.

Având în vedere activităţile desfăşurate în slujba credinţei noastre creştin-ortodoxe şi a lui D-zeu precum şi a naţiei române ni se par pe deplin justificate opiniile tot mai numeroase şi mai insistente din ultima vreme, potrivit cărora cei în drept, îi avem în primul rând în vedere pe preacucernicul părinte protopop Alexandru Vidican, pe părintele profesor Simion Cristea de la Cluj-Napoca, fiu al comunei Josenii Bârgăului, pe părintele locului, Mihai M. Moldovan şi nu numai, ar trebui să formuleze propuneri pentru îndeplinirea procedurilor pe baza cărora Sfântul Sinod al B.O.R. să poată hotărî canonizarea părintelui protopop iconom stavrofor Augustin Pop. Un argument convingător ce pledează în acest sens îl regăsim în poezia ”Cei şapte “ a Dr. Ionel Bârsan, scrisă la 18.07.1946, la Mijloceni :

” D-zeu a vrut ca din cei şapte

Unul să se mântuiască

Crima să nu se ascundă

Lumii întregi s-o povestească !“.

Evenimentele nefericite de care a avut şi am avut majoritatea dintre noi parte după cel de-al doilea război mondial, care au dus la înlocuirea vechii puteri de ocupaţie cu alta la fel de represivă, cu nimic mai prejos decât precedenta, precum şi vicisitudinile aduse de politica ateistă a vremurilor şi-au pus din plin pecetea şi asupra activităţilor din parohie.

Nu întâmplător, la instalare părintele Eugen avea să constate că, în pofida realizărilor cu totul remarcabile ale vrednicului său antecesor, situaţia nu era deloc încântătoare. Elocvent în acest sens fiind faptul că doar câteva bârne aflate într-un grad avansat de putrefacţie, care aproape nu se mai vedeau din bălării mai indicau destul de vag locul în care fusese cândva vechea casă parohială, acoperişul bisericii, monument istoric datând din secolul al XVII-lea (1670) începuse odată cu trecerea anilor să se deterioreze, iar intemperiile să pună realmente în pericol interioarele şi pictura.

Fotografii executate la 04 octombrie 2009 de Părintele Nicu Liuţă din Canada

Toate acestea impuneau o intervenţie ce nu suferea amânare, iar părintele Eugen împreună cu enoriaşii pe care îi păstorea şi-au asumat această sarcină şi au decis să treacă în mod hotărât la treabă.

Printre primele iniţiative s-a numărat edificarea unei noi case parohiale modeste în regim de parter. La nivel judeţean, însă, factorii de decizie, în rândul cărora un cuvânt important l-a avut de spus omul de mare omenie, Ioan Moldovan, fostul secretar al judeţului, intrat actualmente în cel de-al 97-lea an al vieţii, au apreciat că : ” parohia trebuie să realizeze o construcţie tip P+1 E întrucât e o cerinţă prevăzută de legea sistematizării şi disciplinei în construcţii de la care nu se pot face derogări, mai ales că biserica trebuie să constituie şi din acest punct de vedere un exemplu pentru enoriaşi !“. Astfel, că de voie şi mai mult de nevoie a fost edificată o construcţie spaţioasă, în regim de înălţime P+1E, compusă din mai multe camere şi dependinţe, inclusiv cu spaţiu destinat activităţilor în plen ale consiliului parohial.

casa parohială de la Mijloceni Bârgăului heaven ( raiul), pictură în ulei, opera

realizată prin grija părintelui EUGEN TRIF părintelui Nicu Liuţă din Canada

Concomitent, s-a trecut la consolidarea lăcaşului de cult, la refacerea acoperişului, tencuielilor exterioare, la racordarea la reţeaua electrică, la rezolvarea problemei încălzirii, la introducerea instalaţiei de sonorizare acustică, la refacerea picturii bisericii, a împrejmuirilor, nefiind uitate nici căile de acces, spaţiile verzi şi zonele adiacente. Toate acestea au presupus strădanii şi preocupări asiduue în cadrul cărora rolul părintelui Eugen a fost unul de prim ordin, astfel că vreme de mai bine de un sfert de veac a fost nu numai îndrumător şi tămăduitor de suflete, ci de toate: şef de şantier, magaziner, zidar, salahor şi nu numai !. Nu întâmplător unii credincioşi i-au reproşat că : ” prea vrea să le rezolve pe toate “ şi i-au recomandat: ” să o lase mai moale pentru că presupune prea multă zdroabă ”. A trecut peste disconfortul produs de activitatea de şantier perpetuu, peste oboseala ce s-a acumulat continuu an de an şi a rămas neclintit în hotărârea luată, răspunzând tuturor că : ”atunci când lucrezi pentru Biserică şi îl slujeşti pe D-zeu nimic nu poate fi prea greu !“. Greutăţile nu l-au ocolit, cele mai mari fiind înainte de 1989 cele legate de procurarea materialelor necesare, dar cu trudă, cu sacrificii personale, cu inteligenţă, cu foarte mult tact a reuşit să le depăşească. A avut de partea sa întreaga comunitate de la văduva cea mai umilă până la gospodarii de frunte ai comunităţii, iar când i-a fost mai greu a apelat şi a găsit sprijin la primar, la familiile Nicolae Monda, Livia şi Dorin Blaga, la cea a d-nei Monda Maria şi altele mai favorizate de soartă. A reuşit să obţină sprijinul şi să i se alăture chiar unii oameni din afara comunităţii ca ing. Ioan Crişan, fostul director al S. C. ” Cristiro “ S.A. Bistriţa, Dr. ing. Nicolae Minoiu, de la S.C.D.P. Bistriţa, regretatul ing. Pleşca Emil, de la Fabrica de cherestea de la Suseni şi mulţi alţii, care oricând a fost nevoie i-au venit în ajutor cu cunoştinţele de specialitate şi nu numai.

A fost merituos şi prin faptul că din loialitate şi devotament faţă de credincioşii săi a refuzat propunerile ce i s-au făcut de a sluji în altă parte şi chiar pe cele ce i-ar fi permis să acceadă într-o funcţie ierarhică.

Vrednicul şi bunul părinte Eugen a avut satisfacţia să constate că munca şi rezultatele eforturilor sale şi a celor pe care i-a păstorit au fost apreciate aşa cum se cuvine nu numai în comunitate, dar şi de către ierarhii bisericii noastre. În septembrie 1999, cu ocazia resfinţirii bisericii de la Mijloceni i-a fost dat să audă cuvintele elogioase ale Î.P.S. Episcop-vicar Irineu Bistriţeanul de la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, care spunea: ” Dacă noi ne bucurăm şi ne desfătăm întru Domnul şi ne vine să strigăm precum Apostolul pe Muntele Tabor : Doamne bine ne este nouă să fim aici, recunoştinţa şi mulţumirea se cuvin vrednicului păstor sufletesc părintelui Eugen Trif, care s-a dovedit sârguincios în restaurarea şi împodobirea Casei lui D-zeu şi a gătit această biserică precum o mireasă vrednică pentru mirele ei. A făcut un lucru minunat, a făcut lucrul evanghelistului, slujba şi-a făcut-o pe deplin“.

Satisfacţia sa ar fi fost probabil cu mult mai mare dacă ar fi constatat că după dispariţia lui prematură, fiii săi Nicolae-Mihail şi Marian-Eugen, crescuţi şi formaţi în condiţiile vieţii de şantier au îndrăgit întratât meseria de constructor încât i-au deprins tainele, iar cunoştinţele dobândite în acea perioadă le-au fost de folos şi le-au valorificat ulterior din plin cu ocazia construcţiei locuinţelor personale de care ar fi mândru tatăl lor, Nicu, primul dintre ei, hotârând chiar să practice această meserie cu rezultate unanim apreciate în zonă, după ce anterior dovedise că poate fi un excelent educator şi formator de caractere, director de şcoală şi sportiv polivalent.

Mulţi dintre enoriaşii din parohie şi din afara acesteia nu uită nici astăzi că în momentele mai dificile din viaţă, bunul lor părinte obişnuia să le treacă pragul, să-i consilieze, să-i ajute moral sau chiar material. Acest lucru ne-a fost reconfirmat recent de o văduvă de la Joseni, satul vecin, care printre lacrimi şi regrete relata că : ” la fiecare început de săptămână părintele Eugen venea pentru a-i gratula bărbatul cu câte un mic pacheţel ce conţinea câte o prescure, o plăcintă sau alte bunătăţi, uneori strecurându-i discret chiar şi câte.........o fele de vin sau de ginars!”. Relaţii speciale şi dintre cele mai amiabile a avut cu vecinii, îndeosebi cu finul Toader, cu fina Ioana, cu Florica şi Silviu Lazar, cu Tica şi Vladimir Şofrac, cu Cosmina şi Nicolae Pavel şi ceilalţi, pe care i-a considerat şi tratat ca pe membrii săi de familie. Nu poţi să nu fi mişcat când auzi asemenea mărturii. Toate acestea împreună cu realizările de netăgăduit ale vrednicului părintele iconom stavrofor Eugen Trif precum şi a predecesorului său părintele protopop iconom stavrofor Augustin Pop ne-au determinat ca la aceste aniversări cernite, să însăilăm aceste rânduri şi alături de membrii de familie şi de toţi cei care le-au fost aproape să zicem : D-zeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace!.