Livia Sărățean (26.02.1945 – 20.10.2021) - șase luni de la chemarea la Domnul

A intrat în lume și viață într-o familie de truditori cu multiple norme de la Joseni, cea a lui Nicolae și Floarea Trif. Capul familiei îndeplinea aproape zilnic  o primă normă de  opt ceasuri în calitate de gaterist la Fabrica de cherestea din Bistrița Bârgăului, aflată  la 5 km, iar cei 10 km îi parcurgea zilnic cu bicicleta. După ce revenea acasă, își lua uneltele de care avea nevoie și se deplasa la unul dintre terenurile proprietatea familiei aflate în hotarele satelor Josenii, Mijlocenii sau Rusu  Bârgăului, uneori fiind obligat să ajungă chiar până la Dorolea, unde trudea până seara târziu la semănat, la cosit, la polog, la căpălit, la recoltat, după caz. ( În prezent mulți dintre tineri ar considera probabil că: “ e obositor  să parcurgi asemenea distanțe, dar să mai și muncești !” – n.n.).

Nu uita niciodată să-și onoreze atribuțiunile ce-i reveneau în calitate de membru al comitetului parohial, iar într-o vreme și cele de dirijor al corului pe patru voci înființat de părintele Pop Augustin,  de la Mijloceni, după modelul celui din parohia pe care o păstorea. Consoarta, după ce termina menajul și treburile casnice gospodărești deloc ușoare, câtă vreme era vorba de o familie compusă din șase membri, la care, într-o perioadă, s-au mai adăugat două tinere cadre didactice primite în chirie, participa la munca câmpului. Atunci când era solicitată pe parcursul săptămânii ajuta și pe parohul locului să oficieze sfânta liturghie  dând răspunsurile la strană. Întreaga familie a fost mare iubitoare de Hristos și Dumnezeu.

De altfel, din familia defunctei au făcut/fac parte mulți slujitori ai Domnului, dintre care amintim pe: fratele său, părintele iconom stavrofor Eugen Trif ( 05.08.1942 – 09.03.2000), vrednic și merituos succesor al părintelui protopop iconom stavrofor Pop Augustin ( 26.11.1901 – 10/11.10.1944   - 08.03.1985) de la Mijloceni,  campionul sacrificiilor pe altarul bisericii noastre naţionale  şi al  neamului românesc, supraviețuitor miraculos al Masacrului abominabil din noaptea de 10/11.10.1944 de la Prundu Bârgăului, probabil singurul om de pe planetă care a reuşit,  după ce a fost împuşcat mişeleşte în cap, să învingă moartea hâdă şi să revină la viaţă; cumnatul: părintele iconom stavrofor Ioan Jauca, (24 iunie 1950 - 17 noiembrie 2020), vrednic şi vajnic slujitor şi apărător al Credinţei, al Bisericii Naţionale şi al  Neamului nostru românesc, posesor al distincţiei "Crucea Episcopală", ce i-a fost acordată pentru misiunea pastorală îndeplinită în cadrul  Parohiei Ortodoxe Române nr.1 Prundu Bârgăului, vreme de aproape o jumătate de veac; ginerele: părintele Nicu Liuţă, slujitor al Bisericii Ortodoxe Române având Hramul “Sfântul Gheorghe” din Vancouver, British Columbia - Canada; fratele cumnatei: părintele paroh, Mihai Moldovan, din Parohia Ortodoxă Română Mijlocenii Bârgăului; fiul verișoarei : Doctorul în teologie ortodoxă Cristian-Iulian Ciobanu,  preot paroh în Nicosia - Cipru; și alții. ( Deși unii dintre cunoscuți susțin că personal aș fi activat pe alte paliere, în fapt am fost foarte apropiat de slujitorii Domnului de pe Valea Bârgăului. Îmi reamintesc mereu de o situație nostimă, care dacă nu eram atent putea avea un deznodământ nu tocmai fericit. Înainte de 1989, tineri din Valea Poienii, comuna Livezile, din devoțiune față de un prieten de al lor, ce suferea de o afecțiune gravă aflată în stadiul terminal au apelat la slujitorii Domnului de la Joseni să-i acorde serviciile religioase prevăzute pentru o asemenea situație, respectiv să-l spovedească, să-i acorde Sfânta Împărtășanie. Impresionați de situație, atât regretatul părinte Simion Nicolae de la Joseni cât și regretatul părinte Eugen Trif de la Mijloceni și părintele Ioan Suciu de la Rusu Bârgăului au răspuns pozitiv.  După serviciile acordate au revenit la Joseni, unde s-au pus de acord în legătură măsurile pe care le vor lua cu ocazia unei mari sărbătoare, ce urma să aibă loc în weekend. În final, părintele Suciu și-a informat colegii că tinerii din Valea Poieni au pus fiecare câte 15 bani, 25 bani și au realizat o mică colectă de câțiva lei, pe care i-au predat-o și a solicitat propuneri legate de viitoarea destinație. Părintele Simion Nicolae a propus, mai glumă mai în serios: să-mi dea mie suma respectivă !. Le-am zis: “Dacă doriți să rămâneți în Istoria Văii Bârgăului la capitolul negativ, iar eu să mă aleg cu a treia cizmă, pentru că era în practica perioadei: Dați-mi-i  !”. Regretata Livia a dovedit întotdeauna un mare atașament față de familie și părinți, a participat la toate muncile și activitățile gospodărești. Nu întâmplător la absolvirea învățământului gimnazial a optat pentru Școala Tehnică Horticolă. La absolvirea acesteia, din postura de șefă de promoție cu medii de 10 la toate materiile și a Liceului “Liviu Rebreanu” Bistrița a fost încadrată  la Stația de prognoză și avertizare Bistrița a cărei activitate era coordonată de fostul său profesor și diriginte Dr. ing. Ilie Vonica (1932-2006) de la SCDP Bistriţa.

După promovarea acestuia în funcṭia de șef al Laboratorului Central de Carantină Fitosanitară București și-a desfășurat activitatea sub coordonarea Dr. ing. Nicolae Minoiu (12 octombrie 1933 - 5 mai 2017),  secretarul ştiinţific al staţiunii şi şef al laboratorului de protecţia plantelor, profesor universitar asociat la Facultatea de Ştiinţe Agricole Cluj, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Sisești“, membru al Societății Române a Horticultorilor și al unor asociații profesionale internaționale, cadru reprezentativ pentru cercetarea horticolă românească. Elocventă în acest sens a fost o întâmplare, ce a avut loc, în anul 2000, în prag de pensionare: în timp ce a luat parte la un simpozion organizat la New-York cu participare internaţională, când organizatorii au decis implementarea principalilor indicatori şi parametri ai activităţii fiecărui participant, iar în final calculatorul a afişat numele celui mai merituos dintre ei, cu realizări la toate capitolele, iar acesta s-a numit: Dr. ing. Nicolae Minoiu - România. La rezultatele obținute o contribuție importantă au avut desigur și principalele sale colaboratoare defuncta Livia Sărățean și Minoiu Georgeta-Maria (12.05.1937 - 14.04.2013), regretata sa soție, care cu bunătatea, altruismul și calitățile lor profesionale de excepție au răspuns și susținut mereu exigențele neostenitului cercetător spre binele comunității și a neamului nostru românesc.

Atunci când a avut nevoie de sprijinul familiei și a celor din jur defuncta n-a putut beneficia. N-a fost ajutată nici la UPU. Un decident politic vrând să verifice modul în care se desfășoară activitatea la o UPU s-a prezentat în postura de pacient. A fost surprins și nemulțumit întrucât a constatat că abia după 45 de minute s-a ocupat cineva de soarta sa. Ar trebui să se considere totuși fericit întrucât regretata noastră soție, mamă și bunică n-a luat-o în seamă de cei ce se socotesc “eroi ai sănătății neamului” nici după 450 de minute !. Abia după mai bine de 10 ore de așteptare, în condiții   impropii (bolnavi cu SARS-CoV-2 împreună cu pacienți cu alte afecțiuni), timp în care i s-a interzis însoțitoarei să o servească până și cu un pahar de apă s-au precipitat și au început să o plimbe pe la orele două noaptea, prin curtea spitalului pentru analize, ce puteau fi făcute la orele două (14) ziua.

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în liniște și pace pe scumpa noastră Livia Sărățean și să-i ierte și pe cei care invocând că au fost copleșiți de situație nu i-au putut veni la timp în ajutor. Evenimentul  ne-a reamintit recomandarea făcută de un fost profesor, deși în democrația noastră originală se operează după alte proceduri,   ca în cazul unor evenimente cu victime multiple: nu acordați prioritate celor ce se agită, plâng, se vaiătă, ci să aveți în vedere pe cei care din cauza stării lor grave de sănătate nu pot să aibă asemenea manifestări.