Anotimp cernit

Leşanca Veronica Oşorheian, fixată în inima Ardealului, la Alba Iulia, a predat, recent, cititorilor o nouă carte de poezie, deşi cartea este tot mai mult concurată de mass-media şi computer, ea îşi păstrează actualitatea şi îşi consolidează poziţia privilegiată de sursă de informare şi mijloc de instruire şi educare.

Pentru Veronica, cartea reprezintă un univers de spiritualitate creatoare, un spaţiu privilegiat în care cititorul caută şi găseşte cunoştinţe despre lume, despre satul său drag de sub Heniu, despre semeni, despre natură şi despre veşnicia de la sat.

Dornică de comunicare, Veronica se confesează prin versuri, ca un instrument de construire şi modelare de sine.

Cu aceste convingeri a elaborat şi a publicat, recent, la Editura „Armonii Culturale” din Adjud, judeţul Vrancea, cartea „Anotimp cernit”, în care reflectă satul din care a pornit, ca un îndrumar util, ca o pledoarie în favoarea bunului gust, ca un confident ce ne satisface nevoia regăsirii, a dobândirii propriei identităţi.

„Anotimp cernit” este o carte ce ne convinge că devenirea ascendentă a omului are ca ţel formarea lui ca cetăţean al umanităţii şi ne despăgubeşte pe toţi de uniformitatea vieţii mediocre.

Cele 77 poezii cuprinse între coperţile acestei cărţi sunt o permanentă inovaţie în promovarea valorilor satului someşan, oferindu-ne un model uman în privinţa trebuinţelor zilnice.

Citind poeziile Veronicăi, am remarcat intenţia de a ne racorda la gândirea filozofică a sătenilor ca o platformă de meditaţie asupra formării omului contemporan.

Studiul introductiv şi postfaţa (Satul, reflexie întoarsă) sunt semnate de renumiţi oameni de cultură ai Albei, universitarul Ion Buzaşi şi cert.şt. dr. Gabriela Mircea, cărturari pe care-i caracterizează rigoarea argumentării şi eleganţa exprimării.

Atentă la schimbări în viaţa satului, Veronica ne oferă o frumoasă pledoarie pentru construirea şi reconstruirea lumii noastre interioare, pe care nu o putem concepe fără naşterea spirituală, prin credinţă, prin învăţătura lui Hristos, învăţături ce se regăsesc în cartea Veronicăi: „Lumină pe ape,/Lumină sub ape,/ Lumină în toate/ De Tatăl create./ În Sfânta Noapte, / Doar miresme şi şoapte/ Cernute din stele,/ Luminate şi ele,/ Pentru a da lumină/ Şi pace divină/ În Sfântă Grădină” (Noapte Sfântă, pag. 103).

Mesajul versurilor sale este visare şi trăire, invitaţie la permanentă lectură, cu mari speranţe în valorificarea obiceiurilor locurilor natale, unde ţăranii sunt învăţaţi să se gospodărească singuri, să-şi educe aminte calităţi morale, de cumpătare, de economie, de propagare a adevărului, binelui şi frumosului, elemente ale pedagogiei satului românesc. În istoria noastră totul a plecat de la sat, veşnicia, valorile imuabile, durabile, nesfârşirea chiar, deci multe s-au născut la sat sub aspect valoric, acelaşi de când lumea şi pământul însuflate de Dumnezeu, cum spune doamna Gabriela în postfaţă.

Produsul creaţiilor sale a condensat muncă, pasiune şi eleganţă, transformându-se într-un mesager al valorilor, ce înglobează un sistem coerent de cunoştinţe privind viaţa la ţară, săteni, fapte, întâmplări pe care le valorifică în mod creator, modelând personalitatea ţăranului şi a raporturilor sale cu natura.

Dacă-ntâlnesc, în calea mea,/ Brânduşe – flori ale-mplinirii,/ În suflet, îmi vor deştepta/ Ecouri stinse ale iubirii”.