ÎN ARCUL TIMPULUI

Coborâtoare de pe Valea Fiadului-Telciu, Rodica Fercana trăind din plin marile evenimente ale satului,ceea ce i-a dat tăria de a se lupta cu viața, devenind o învingătoare, o purtătoare de valori, cuprinsă de un stil inovator, consumându-și ultimii ani scriind. Are multe cărți de poezie, dar și  proză scurtă, cu zeci de premii în țară și înafară, ca un scriitor definit prin trăsăturile, talentului și opiniile sale. 

Recent editura SOLON din Bistrița i-a scos volumul  “În arcul timpului”, în care un număr impresionant de scriitori, colegi, prieteni și cititori, în număr de 85 și-au expus gândurile despre opera Fercanei, scriitoarea ce se angajează în viață cu planuri multiple, cu o lume nouă ce are la temelie propria fantezie, produsul unei vieți omenești, chintesența operei sale, mesaje prin care i se măsoară valoarea, strădania, gândurile și visele, înșirându-le pe perioada anilor 1992-2020 în aceste file de carte, cu reacții sub formă de referințe și comentarii, deci un corolar al activității sale cu o putere creatoare a gândirii.

            Scriitoarea, cum spune în prefață scriitorul sălăuan Maxim Morariu, „e recunoscută la nivel național și internațional, beneficiind de-a lungul timpului de evaluări și aprecieri critice din partea unor mânuitori renumiți ai condeiului, din țară sau din străinătate și are un palmares de-a dreptul  impresionant de premii și distincții, care-i  împodobesc, precum un corolar, opera”.

Dorin Radu Barna, directorul editurii, o plimbă puțin pe văile satului natal: „Telciul cel dintre măguri și munți, mai are acum o stea și cu siguranță, când colbul timpului ne va acoperi pe toți, numele Rodicăi Fercana va mai avea ecou, ecoul unei romanțe de toamnă târzie.”

            Din cele zece mesaje scrise de Ioan Mititean, Ioan Lazăr, Menuț Maximinian, Radu Sârbu, Virginia Brănescu, telceanul Vasile Tutula, Ieronim Marțian, Antonia Bodea, Victor Știr, Floarea Pleș, Gheorghe Mizgan, Vasile Găurean, Raveca Vlașin, Veronica Oșorheian, Iulian Patca, desprindem ideea că Fercana simbolizează în scrierile ei, imagini și stări cu un mare act de curaj, își deschide porțile sufletului dăruind ceva din comorile lui de înțelepciune, ne aduce în atenție istoricul conceptului de fericire prin amplificarea stărilor pozitive, iubește oamenii, satul, ulița, casa copilăriei, florile, peisajele Telciului, animalele, prietenii de joacă și de condei, obiceiurile, cu îndemnul de a păstra tradițiile locului de acasă, făcând un legământ curat cu sufletul românesc, cu satul - osia lumii statorniciei și seninătății noastre. Toate penetrează în adâncurile sufletului cititorului ca o conlucrare între harul lui Dumnezeu și efortul  autoarei.

„Însăși viața creatoarei de stihuri și a bunilor ei  este o pasionantă  poveste, de care domnia sa  face cu mândrie aducere-aminte în preambulul prezentului volum” (spune Vasile Găurean  în eseul de la pag. 20).

             Mintiuanul Ironim Marțian, universitar la Cluj, spune: „Cu Rodica Fercana, Valea Sălăuței, graniță între Munții Rodnei și ai Țibleșului, se îmbogățește spiritual printr-un nou condei, în bună tradiție coșbuciană.”

            Colegul ei de facultate, Cornel Poterașu, îi dă următorul sfat:  „Dragă Rodica, fă-ți  sărbătoare din toate lucrurile din jurul tău. Dacă vrei ca viața să-ți pară suportabilă, nu plânge că s-a terminat, ci zâmbește că s-a petrecut și mâine fie ce-o fi, bine că am trăit azi”.

„Într-o perioadă (spune prof. Vasile Nicoară) în care răutatea, egoismul, lăcomia și violența s-au  întins în societatea noastră ca pecinginea, poezia Rodicăi Fercana – este o chemare la dragoste, generozitate, pace și solidaritate între oameni.”