Arhiva lui Constantin Pavel

La Editura Charmides a apărut volumul „Din intimitatea unei arhive – Constantin Pavel” semnat de doi specialişti în domeniul cercetării arhivelor – Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu.
Cartea ne duce, prin intermediul cuvintelor, cu paşii gândului, în atelierul de creaţie al ilustrului tenor, de la Bistriţa Bârgăului, acolo unde îşi avea reşedinţa d şi unde îşi încărca întotdeauna sufletul trudit pe scenele artei: „Ca să nu-şi ia lumea în cap, cum singur spunea, în clipele de deznădejde lua drumul spre casa lui, din Bistricioara, îşi vâra capul în perne şi plângea amar, necontenit, fără alinare”. Mulţime de scrisori au fost descoperite în arhivele lui Constantin Pavel, o parte dintre acestea datate din vara anului 1929 şi semnate de Scarlat Cocorăscu, critic muzical şi compozitor, director la Opera Română din Bucureşti. Interesantă este şi scrisoarea din 1935, care poartă antetul Teatrului Cărăbuş şi este semnată de marele actor Constantin Tănase.
Cartea inserează şi schiţele costumelor pe care maestrul Constantin Pavel le concepea, împreună cu scenograful Walter Witmann şi pe care, în mare parte, le croia personal. Uneori cosea şi broda, iar ca maestru a format câţiva specialişti în această meserie. Tot în carte regăsim inserări de pe foile volante pe care maestrul îşi consemna indicaţiile de regie, mişcarea scenică a fiecărui personaj, poziţia şi mişcările corului. Se ştie că faima montărilor şi artei regizorale ale lui Pavel au trecut graniţele, trezind admiraţia tuturor străinilor care au vizionat spectacolele de la Cluj.
Scrisorile sunt adevărate mărturii despre omenia sa, despre atenţia cu care se apleca asupra necazurilor oamenilor. Iată ce se spunea într-o scrisoare: „Tu posezi o inimă bună şi nobilă, eşti prietenul şi protectorul muzelor şi artelor şi ştiu că i-ai bucurat sub aripile tale protectoare pe toţi cei care caută ajutorul tău”. Însă şi duşmanii au fost la fel de mulţi, Mitea Braga scriind: „Eu deja am distrus pe un duşman al dumitale, care este ca un şarpe şi a căutat toate mijloacele de a face rău pentru dumneavoastră”. Toate acestea îl macină, într-o scrisoare aflând despre starea precară de sănătate a maestrului: „Sunt foarte îngrijorat de starea sănătăţii tale, după cum văd, icterul pe care l-ai avut e din acela care nu se vindecă pe deplin, repede; Ştiu că e o boală grea, care reclamă o lungă convalescenţă. Mi-e teamă că, dacă te vei apuca prea curând de lucru să nu te oboseşti rău şi apoi să fii şubred toată iarna. Dacă medicii îţi spun că îţi trebuie odihnă de cel puţin o lună, or fi ştiind ceva” – Scarlat Cocorăscu. Scrisorile pe acelaşi palier continuă: „Timpul trece şi pe toate le spală, dar închizându-te în Bârgău nu este o soluţie… Nu trăi numai cu închipuiri care în singurătate te fac să vezi totul trist şi exagerat, eu cred că din partea oamenilor de bună credinţă şi caractere, nu lichele, poţi avea sprijin şi cred că-l vei avea”. Este o scrisoare datată de Teatrul Naţional Cluj în 1932.
Pentru a cunoaşte această faţă frumoasă, prin intermediul epistolelor, a întemeietorul Operei Naţionale din Cluj-Napoca, Constantin Pavel, vă invităm să citiţi acest volum.