Augustin Rus: Speranțe și certitudini

Am citit cu mult interes „însemnările” prin care unii colaboratori ai ziarului Răsunetul își amintesc de începuturile activității lor în ale scrisului. Gândul m-a purtat într-o perioadă cu peste 50 de ani în urmă când   ...   am fost un om ca toți oamenii, „unul tânăr, care a pornit în căutarea vieții. Nu știa bine unde avea să ajungă, prin câte stări și închipuiri avea să treacă”.

   În ultimii ani de liceu, m-am simțit atras de poezie, scriind versuri pe care le-am citit la ședințele cenaclului literar al liceului, fără însă a convinge că aș avea ceva talent literar. Un oarecare interes au prezentat câteva traduceri din limba franceză din sonetele lui Pierre de Ronsard și poemele lui Charles Baudelaire. În revista „ARIPI  TINERE”, revistă cultural-științifică a elevilor Liceului nr. 2 din Dej nr.  3-4 / 1969 mi-a fost publicată traducerea unui sonet scris de Pierre de Ronsard, întitulat „SONET  PENTRU  ELENA”, ceea ce mi-a produs o mare bucurie și satisfacție. Încurajat de acest lucru, am tradus un fragment din poemul „METAMORGOZELE  VAMPIRULUI” de Charles Baudelaire   ...   și cam atât.

   Aș fi vrut, după absolvirea liceului, să urmez filologia, dar mi-am dat seama că nu stăpânesc destul de bine gramatica limbii franceze, așa că am susținut examen de admitere la I.P de 3 ani din București, facultatea de istorie-geografie, am reușit, iar după absolvire am fost repartizat la Șc. Gen. din satul Sălcuța, com. Sânmihaiu de Câmpie. După desființarea ei am activat ca profesor de istorie-geografie în mai multe școli din așa zisa Câmpie a Transilvaniei. 

   Nu am pretenții „scriitoricești”, mă mulțumesc cu scurte „însemnări” pe care cu indulgență ziarul Răsunetul le publică, spre marea mea satisfacție. 

   Și constatarea regretatului rebrenist N. Gheran, care poate acuma, în veșnicie, stă de vorbă cu Liviu Rebreanu care îi mulțumește pentru osârdia cu care i-a făcut cunoscută opera    ...   „Nu mă întreba când a trecut vremea. Ne jucăm de-a viața și plecăm tocmai când ne-a venit mintea la cap !”. 

   Și totuși   ...   „Je ne regrette rien !”

 

***

                            Sonet  pentru  Elena

 

Când tu vei fi bătrână și seara, stând în casă / 

Cu candela aprinsă, încet, începi să torci, / 

La versurile mele tu gândul ți-l întorci, / ...   

Ronsard mă celebrase pe când eram frumoasă.

 

   Și tot ce-ți stă în juru-ți, chiar și o servitoare / 

De muncă vlăguită, culcată de cu seară, /     

Ce-n vis la al meu nume începe să tresară, / 

Te laudă, te face pe veci nemuritoare.

 

   Iar când voi fi pământ și oasele-or fi roase / 

Și-n umbre nesfârșite m-oi odihni în pace, / 

Vei fi atunci bătrână, lipsită de-orice grații.

 

   Disprețul tău, iubirea-mi, regrete dureroase / 

Vor deveni cu timpul   ...   Fă, deci, numai ce-ți place, / 

Și-ai vieții trandafiri prefă-i în constelații.

 

      Traducere din limba franceză  din Pierre  de  Ronsard  de  Rus Augustin  Cl. a XI,-a  C

 

 (1969)