Av. Ioan Someșan: Dumitru Luchii din Ciosa

Într-o zi de sărbătoare, Dumitru Luchii, sătul de cosit, arat, grăpat, pus și scos cartofi, tăiat lemne, îngrijit animalele și de îndeplinit alte porunci date de tătucul lui, dar, mai ales, sătul de singurătatea interioară a tânărului necăsătorit, și-a luat desagii în spate și dus a fost, spre Bistrița Bârgăului, (localnicii îi spuneau Bistricioara), satul natal al strămoșilor săi, ca să își afle aleasa sufletului. Intrat în sat, s-a oprit la gardul de care sta rezemată Paraschiva, o fată frumoasă și harnică, care se uita pe drum să vadă cine mai trece, dar mai ales cu gândul nemărturisit de a fi văzută de vreun fecior fain, care să o ia de nevastă. Dumitru îi dă bună ziua zâmbind („dă bginețe”, în limbajul local), își pune mâinile pe gard, se uită Paraschivei și o întreabă direct („oblu” se zice pe Bârgău):
„N-ai vre să te măriți cu mine, că mi-ești tare dragă !”
„D-apoi noi zîce nu, da să mă șeri la tătucu și la mămuca!”
Dumitru intră în curte, apoi în bordeiul în care se odihneau (hodineau) după o săptămână de lucru, părinții Paraschivei, Toaderu Neamțului și nevasta lui, Ileana, născută Vrâncean. Salută respectuos (dă bginețe), scoate din desagă o sticlă cu jinars și o pune pe masă. Paraschiva, potrivit bunului obicei românesc, aduce și pune pe masă pâine de casă (pită), slănină (slană), ceapă (șiapă) și niște scoverze, adică dulciuri făcute în casă. În timpul acesta, Dumitru își freca mâinile transpirate de emoții și, luându-și inima în dinți, zise către părinții Paraschivei:
„Mie mi dragă Parasciva, aș că rogu-vă a mi-o da de nevastă!”
Părinții Paraschivei, se uită la el, îl studiază (îl prețăluiesc) și apoi tatăl, după ce se uită la nevastă-sa și-i obține aprobarea ei din priviri, o întreabă pe fată:
- Da tu șe zîși?
- Apăi, tătucă și mămucă, ieu aș fi de părere să-l ieu!
- No bine! Apăi, zice către Dumitru:
Dacă-i așa, să vii cu ai tăi să fașem tocmală (logodnă)!
- Cred c-om vini duminica șealaltă, oare bine a și?
- Bine a și!
Peste o săptămână, Dumitru a venit din nou în Bistricioara, de data asta împreună cu tatăl său, Luca, cu mama sa, Măriuca și cu doi viitori nănași: Toader Bozga cu Nastasia, nevasta lui și Vasile a Horțului cu Măria, nevasta lui. Gazdele s-au pregătit cu de toate ale gurii, iar Dumitru a adus băutura. Tocmala a fost scurtă, fără multe povești, mai lungă a fost petrecerea ce a urmat. Părinții Paraschivei i-au promis (făgăduit), ca zestre, o vacă bună de lapte, un teren arabil (o mălăiște) de o zi de arat în Bistricioara, adică de vrea 30 de ari și un teren fânaț în Ciosa, iar părinții lui Dumitru se laudau că el va primi 2 boi, cumpărați din banii câștigați la butin (munca la scos lemnele bătrâne sau uscate ori bolnave din pădure) și că-i mai dau de zeste 5 hectare de teren arător, fânaț și pădure în Ciosa.