Bistriţa mea

Din anul 1981 de când am intrat la liceu locuiesc în Bistrița, ca urmare mă consider bistrițean și sunt mândru de asta. Deși am avut diverse ocazii să plec din acest loc, chiar să plec din țară, nu am făcut-o. Ceva m-a reținut de fiecare dată.

Acel ceva este compus din familia mea, prieteni, oamenii locului care te salută pe stradă, centrul vechi cu mulțimea de clădiri frumoase care au fiecare parcă ceva de spus despre istoria lor, biserica evanghelică al cărui turn impunător străjuie orașul, mănăstirea minorită (azi biserica ortodoxă Intrarea în biserică a Maicii Domnului), parcul orașului cu zona Codrișor, turnul dogarilor și căteva bucăți din vechiul zid al cetății rămase parcă să spună că Bistrița a fost cândva o cetate, Casa Argintarului (azi Școala Populară de Arte), ansamblul Sugălete cu stilatele sale cupole, pasajele ale căror arcade își dau parcă mâna să lege două clădiri alăturate, vechile școli bistrițene: Gimnaziul Evanghelic Lutheran de Băieți (azi Colegiul Național Liviu Rebreanu) și Școala Regală Medie de Fete (azi Colegiul Național Andrei Mureșanu). Cu alte cuvinte aș putea spune că acel ceva este un spirit al Bistriței, spirit care ar trebui să ne unească pe toți pentru a construi viitorul acestui oraș.

Dacă vechii locuitori ai acestui oraș au fost în stare să construiască ceea ce vedem că dăinuie și astăzi după sute de ani, consider că noi cei de acum putem să dovedim că suntem în stare să construim lucruri care să dăinuie cel puțin la fel de mult, mai ales că trăim în era super-tehnologiilor. Pentru asta avem nevoie de câteva trăsături esențiale: credință, viziune, inspirație, creativitate, ambiție, încredere, perseverență, realism, unitate, respect, integritate, dorință de autodepășire, gustul pentru frumos, simțul lucrului bine făcut, dorința de ai vedea fericiți pe cei din jurul nostru. Adăugând aceste elemente vechiului spirit al orașului vom reuși să construim un nou spirit care să dăinuie peste ani. Poate unii o să spună că nu sunt realist și că nu putem schimba lucrurile așa de simplu.

Ideea este că nu trebuie să schimbăm lumea ci doar locul în care trăim, orașul nostru, strada noastră, casa noastră, oamenii din jurul nostru. Acest lucru este posibil dacă există un element de bază și anume implicarea fiecăruia dintre noi. Acum nouă ani am decis să mă implic în viața socială a comunității în care trăiesc, cumunitatea bistrițeană. Am ales calea voluntariatului organizat și am devenit membru al celei mai mari organizații de servicii umanitare din lume și sunt mândru că în momentul de față am peste o mie de prieteni în România și peste un million de prieteni în întreaga lume. Mai mult de atât, am învățat că fiecare om poate să fie deosebit dacă se pune în slujba celorlalți și oferă ceva fără să aștepte nimic înapoi. De aici vine fericirea și nu din altă parte. Dacă fiecare dintre noi ne-am implica și am oferi câte puțin din prea multul nostru, atunci nu numai că am putea schimba locul în care trăim ci chiar și lumea. Consider că mai mulți, călăuziți de aceleași idealuri, putem face mai mult pentru orașul nostru, pentru oamenii lui.

Este timpul să punem laolaltă vechiul spirit cu noul spirit şi să vedem cu ochii minţii oraşul aşa cum a fost, cum este şi cum ne dorim să fie. Este timpul să facem ceva pentru noi, pentru urmaşii noştrii, pentru cei ce trec ocazional prin oraş sau pentru cei ce vor să-l descopere în cele mai mici detalii. Este timpul să ne mândrim că suntem bistriţeni. Reîntors în politică, nu doresc să comentez acum ce s-a schimbat în bine sau în rău după mai bine de 20 de ani.

Atunci când unii nu pot face un lucru, cel mai simplu este să construiască argumente în spatele cărora să-şi ascundă incompetenţa în loc să găsească soluţii inovatoare care să rezolve problemele. Vreau doar să spun că aşteptările şi aspiraţiile mele sunt mult mai mari vis-a-vis de cum ar trebui să arate acest oraş şi ceea ce ar trebui să devină. Pentru a face ca lucrurile să meargă bine şi să rămână ceva bun în urmă este nevoie de viziune şi de eforturi concentrate care să concure la transpunerea viziunii în practică.

În Bistriţa mea, centrul istoric este elementul primordial care coagulează în jurul lui utilul cu plăcutul, vechiul cu noul, este locul în care bistriţenii se întâlnesc să socializeze sau să discute afaceri pe terasele de pe pietonal. Casele reabilitate şi puse în valoare, având curţi igienizate şi aranjate ca spaţii verzi acolo unde este posibil, pot fi chiar închiriate turiştilor dornici să descopere vechiul oraş şi înprejurimile. Această zonă este şi locul în care pictori mai mici sau mai mari îşi instalează şevaletele şi dau naştere unor opera de artă pe pânză. Alţi artişti cântă la flaut, vioară, chitară sau la alte instrumente încântând trecătorii.

Bistriţa mea este un oraş în care vechiul se combină cu noul după reguli de arhitectură şi bun gust, un oraş cu străzi şi bulevarde curate, aranjate, fără cabluri pe stâlpi şi pe blocuri, cu locuinţe reabilitate termic dar şi estetic, cu lojii sau balcoane pline de flori, cu acoperişuri frumoase din ţiglă .

Bistriţa mea are spaţii verzi, imaginate şi proiectate de către specialişti şi puse în practică de bistriţeni prin acţiuni voluntare coordonate de către organizaţii non-guvernamentale locale care au ca obiect de activitate mediul.

Bistriţa mea este oraşul în care poţi să te plimbi în siguranţă pe străzi, la orice oră, fără să-ţi fie frică că o să fi agresat de indivizi certaţi cu legea sau muşcat de un câine fără stăpân. Bistriţa mea are săli de spectacole în care evenimentele culturale să se poată desfăşura în condiţii optime.

La fel, oraşul are zone de agrement şi petrecere a timpului liber în care bistriţenii se pot destinde. Locurile de joacă pentru copii sunt sigure şi dotate cu echipamente de joacă de ultimă generaţie în care cei mici se bucură de experienţe frumoase.

În Bistriţa mea, incubatoarele de afaceri şi centrele de cercetare există şi pregătesc viitorii antreprenori dornici să-şi dezvolte noi afaceri sau cercetători care să genereze şi să dezvolte noi tehnologii inovative .

Marii investitorii găsesc aici infrastructura necesară pentru investiţii strategice şi aduc astfel plus valoare oraşului. Responsabilitatea socială corporatistă este o realitate iar firmele, direct sau prin intermediul organizaţiilor non-guvernamentale, pun în practică proiecte pe diverse domenii: social, cultural, mediu etc.

Farmecul Bistriţei este unul aprate şi este dat atât de locul în sine cât şi de oamenii care locuiesc aici, iar noi, cei de azi şi de mâine, nu trebuie să lăsăm acest farmec să dispară. Pentru ca să putem crea și să ne putem dezvolta e nevoie să fim înconjuraţi de lucruri frumoase. Numai împreună putem face ca lucrurile să fie frumoase, iar noi să fim fericiţi.

IOAN PETELEU

Domeniile mele:

Civilizatie urbana, patrimoniu, cultura, religie

a) Revitalizarea Centrului istoric al Bistritei pentru cresterea atractivitatii turistice si a realizarii unei zone de civilitate urbana, prin:

- Sustinerea finalizarii lucrarilor de reabilitare exterioara şi interioară a Bisericii Evanghelice si a zonei perimetrale si transformarea ei – alaturi de destinatia de lacas de cult – intr-un centru de promovare multiculturala si multietnica.

- Sustinerea modificarii structurii demografice in zona prin masuri de atragere a populatiei cu venituri peste medie pentru refacere cladiri, locuire si dezvoltare a comertului specific unor astfel de zone.

- Impunerea unor masuri si termene de refacere a acoperisurilor,fatadelor ,scurgerilor de ape pluviale , a curtilor interioare si a portilor de acces pentru imobilele clasificate monumente istorice - Ingroparea retelelor exterioare de cabluri de alimentare energie, telefonie, tc,cablu TV etc.

b) Finalizarea pina in 2016 a termoizolării peretilor exteriori, inlocuirea timplariilor din lemn, izolarea teraselor superioare si a planseului subsolului, a sarpantelor si scurgerilor pluviale pentru toate blocurile construite pina in 1990, cu finantare Guvern din fonduri nerambursabile , buget local (inclusiv credit) si Asociatii de proprietari.

c) Realizarea pina in 2015 a iluminatului public stradal, fie clasic dar cu retele subterane, fie cu surse alternative de energie regenerabila (solar).

Dezvoltare urbană, transport :

a)Modernizarea si largirea la 3-4 benzi de circulatie a actualului Drum industrial de centura (str. Clujului, str.Drumul Cetatii, str. Simion Mandrescu) si prelungirea lui de la intersectia cu DN 15 Bistrita-Nasaud, ocolind Unirea pina la intersectarea DN17 intre Unirea si Livezile .

b) Modernizarea a 68 de strazi pietruite din intravilan in intervalul 2012-2016 in zonele noi de locuinte si in localitatile componente- (aprox. 18 km) .

c) Modernizarea str. Artarilor-Colibitei si prelungirea pina la intersectia cu str. Lucian Blaga.

d) Modernizare str. Tarpiului si realizare legatura noua cu Cartierul Subcetate .

e) Transformarea actualului pasaj subteran pietonal str. Garii –str.Tarpiului in pasaj auto si realizarea de pasarela supraterana pentru pietoni .

f) Demararea SF si PT pentru linie metrou usor de suprafata Saratel-Prundul Birgaului in parteneriat public/privat g) Interdictia de construire in extravilanul extins din 2012, pentru cresterea gradului de utilizare a terenului din intravilan.