Blestemul lui Pontiu Pilat

Atmosfera sărbătorilor de Paşti ne introduce într-o stare de meditaţie şi analiză asupra valorilor morale care ar trebui să ne dirijeze viaţa. Noi, românii, ca popor, suntem creştini prin naştere. Suntem europeni într-o Europă secularizată, cuprinsă în vâltoarea globalizârii. Ca europeni, ne identificăm prin diferenţa specifică faţă de celelalte culturi şi civilizaţii. Ca militar am intrat în dialog intercultural şi intercivilizaţional cu colegii de arme din Asia musulmană, arabă, chineză, cu cei din Africa, America, Australia. Ca subiect de dialog cu aceşti oameni, trebuia să mă definesc. Un coleg chinez mi-a spus: «Tu eşti european, ai la bază cultura greacă, te conduci după perceptele dreptului roman îmbunătăţit de Napoleon şi după perceptele morale ale Apostolului Pavel.» M-a mirat capacitatea lui de a esenţiliaza. Mie, sigur mi-ar fi trebuit mai multe cuvinte pentru a mă defini în faţa unui chinez. Aceasta este

diferenţa specifică a unui european; a avea la bază cultura greacă, a fi creştin şi a te conduce după dreptul romanilor.

Învierea lui Hristos nu poate fi percepută în adevăratul ei sens şi la adevărata ei valoare dacă nu te transpui în atmosfera de atunci, Pentru aceasta trebuie înţeles că Învierea s-a produs în epoca sclavagistă, când societatea era împărţită în sclavi şi stăpâni de sclavi. Este nevoie de a înţelege limpede care era natura raporturilor dintre aceste clase. Trebuie înţelese statele, evreu şi roman şi natura raporturilor lor. Neapărat trebuie înţelese religiile celor două state, evreu şi roman. Nu în ultimul rând, trebuie priceput cum funcţiona justiţia în cele două state şi mai ales, care era statutul juridic al provinciilor cucerite de romani. Având aceste date ca premise ale analizei, trag concluzia că eu nu pot fi ca Hristos, dar pentru a fi cât mai aproape de El, nu trebuie să fac greşelile pe care le-a făcut Pontiu Pilat. Acesta era un bărbat de aproximativ 30 de ani, numit de împăratul Tiberiu ca prefect al Iudeei. Aceasta era o provincie la marginea lumii romane. Romanii voiau să cucerească Orientul după modelul lui Alexandru Macedon. În provinciile cucerite era nevoie de linişte şi pace pentru ca forţele romanilor să nu rămână imobilizate în lupte de contrainsurgenţă şi să poată continua cucerirea de noi ţinuturi. Misiune grea pentru Pilat, având în vedere că evreii erau căliţi în robiile egipteană şi babiloniană, aveau conştiinţa statalităţii şi un ideal religios clar conturat de profeţi. Ca lider, Pontiu Pilat, în această misiune grea, a făcut mai multe greşeli ce au generat instabilitatea zonei şi au stârnit îngrijorarea Romei asupra capacităţii acestuia de a-şi duce la bun sfârşit misiunea. Determinante au fost următoarele erori de decizie:

1. introducerea în oraş, la adăpostul nopţii, a steagurilor cu portretul împăratului, fapt ce a generat revolta evreilor;

2. folosirea banilor Templului în scopul realizării unui apeduct, fapt ce a dus la un măcel al evreilor răzvrătiţi:

3. înfruntarea revoltei galileenilor.

Toate aceste erori au ajuns la urechile împăratului Romei şi constituiau capete de acuzare pentru Pilat. Statutul lui Pilat de judecător al celui mai mare proces din istorie, este dominat de această presiune de a fi sau a nu mai fi prefect. Statutul lui Pilat, de prefect al Iudeei, nu mai îngăduia o altă eroare decizională. Faptul că Iudeea era centrul de interes al împărartului Tiberiu, o evidenţiază «Analele» lui Tacitus şi opera istoricului Flavius Josephus – «Războiul iudaic». Pontiu a judecat pe Isus gândindu-se la statutul lui şi nu la vinovăţia Mântuitorului. A ales să se protejeze pe el şi nu pe un nevinovat. Era convins de nevinovăţia lui Isus. Nu l-a putut îndupleca nici soţia, cea care avea să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru moartea copilului lor, pentru a nu trage păcatul tatălui său.

În concluzie, noi, cei care conducem oameni, câţi nu facem ca Pilat din Pont ? Câţi nu judecăm oamenii gândindu-ne la noi şi nu la vinovăţia sau nevinovăţia altora ? Câţi nu renunţăm, ca Procula, soţia lui Pilat, lăsându-ne camarazii să greşească, spunând că nu-i treaba noastra ? Câţi dintre lideri nu se ascund după vocea neavizată a mulţimii, trimiţând la moarte un nevinovat ca Isus şi iertând un vinovat ca Baraba ? Câţi nu am reprimat glasul conştiinţei noastre şi am dat curs unei erori plăcute nouă ?

După ce veţi aprofunda contextul geopolitic, politic, juridic şi social în care a fost pus Pilat să ia decizia în cel mai important proces al creştinătăţii, veţi înţelege cât este de dificilă luarea unei decizii sub presiune şi veţi vedea cu alţi ochi acţiunea ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor noştri la capăt de lume.

Fereşte-i Doamne de a judeca oamenii după pilda lui Pilat şi ajută-i să vadă şi să rostească adevărul, ca HRISTOS !

Col. (r) IOAN GAFTONE