Botezul cu apa sfântă

Se spune că oricine ar fi intrat de Bobotează în apă este apărat de toate bolile. Sfinţirea apei se făcea într-un loc special amenajat lângă o fântână sau o apă curgătoare, aici fetele urmărind cu înfrigurare momentul în care ieşea popa din biserică; dacă vedeau prin preajmă un flăcău calare pe un cal alb, norocul lor, aveau 100% şanse să se mărite în anul respectiv! Se crede că, atunci când preotul aruncă în apă crucea, dracii ies din apă şi o iau la fugă. Din agheasmă beau toţi ai casei, punându-se chiar şi în mâncarea vitelor; agheasma rămasă era păstrată într-un şâpuşor la icoane, fiind, se zice, “lecuitoare de orişice boală”. Chiar şi copiii morţi nebotezaţi puteau fi botezaţi, dacă mamele lor cărau şapte ani la rând, de la şapte biserici, agheasma mare şi le stropeau mormintele. Ne putem da seama cât de mare era încrederea în puterea vindecătoare a apei sfinţite, dacă s-a ajuns până la astfel de practici.La Bobotează, ca sărbătoare tradiţională, se regăsesc practici specifice zilelor de reînnoire a timpului, cele mai multe fiind dedicate purificării mediului înconjurător, în special a apei.