Burg-Kultur

Bistriţa, ca şi cetate de cultură „Burg-Kultur” în lumea estului european, a sărbătorit, vineri şi sâmbătă curent, 40 de ani de la înfiinţarea Casei de Cultură a Sindicatelor care, de-a lungul anilor a pregătit şi susţinut nenumărate forme de cultură: folclor, etno-coregrafie, cenacluri literare şi psihologice, lansări de cărţi, expoziţii de artă vizuală, spectacole de teatru şi muzică uşoară, cursuri de pregătire universitare sau emisiuni de radio şi televiziune, iar enumerarea nu se încheie aici… monumentul de arhitectură a secolului 19, el însuşi o bijuterie a barocului clasic, adică locaşul de cultură de pe Odobescu, „Kulturhaus”, este martorul şi co-participantul „Mitbeteiliger” a tuturor manifestărilor burgului nostru multi-secular, devenit un înfiinţător al spiritului întru timpuri „Geistesbeweis durch die Zeitlichkeiten”… prin Kultur Haus s-a răsfrânt întreg arealul etno-transilvan şi etno-mioritic, devenit turn de istorie şi artă „Wegweiser der Geschichte”; dincolo de cuvinte, dincolo de emoţii şi rostiri, dincolo de cei plecaţi prematur dintre noi, Luca Onul, Tiberiu Danciu, George Simion, Valeria Peter Predescu, rămân memorabilitatea actului artistic, acest logos al nedefinitului inspirator de la confluenţele subconştient/conştiente „Kreuzung von Unterbewustsein/Bewustsein”, ce conferă însăşi fundamentalitatea speciei noastre Homo Sapiens, fiindcă cultura şi numai cultura este natura umană „Kultur, und nur Kulturist Natur des Menchen”.

Un merit cu totul deosebit revine directorului de suflet, spirit şi devoţiune al lui Kultur-Haus, dl. Alexandru Câţcăuan, care de 24 de ani ţine o incredibilă ştachetă de perseverenţă şi generozitate întru administrarea în apele carybdice ale tensionatelor şi torsionatelor vremi… cuvinte şi amintiri pline de andrenalinizare a rostit Ion Moise, mereu tânăr, irepresibil întru lumina articulărilor de proză şi demnitate… premii de excelenţă au fost înmânate multor pătimaşi ai spiritului bistriţean, Al. C. Miloş, E. Dreptate, V. Raţiu, V. Ştir, care dincolo de animozităţi, de prejudecăţi sau subiectivisme inerente au contribuţia lor întru dăinuire… de altfel, spiritul din slova scrisă, din arta judecăţii „techne-Kunst der Beurteilung” poate resintetiza arta rejudecării „Kunst der Wieder-Beurteilung”… Kultur este esenţialmente o ordine a individului în comunitate, şi subsequenta ordine a comunităţii într-un stat, ca sens şi simbol „Sinn unde Bedeutung” pornită de undeva din erele paleolitice ce au genesizat mit şi religie, etno-limbaj şi etno-popor… în acest context, orice act de cultură este un fragment sau re-fragmentizare din arhaicul mitologic, ce reverberează prin generaţii şi generaţii creativitatea lui Homo Faber şi Homo Aestheticus deopotrivă… toţi cei întru zbaterea culturii, toţi cei împătimiţi de sublim şi ireal au structurat un altar de lumini mistice şi ne-crepusculare, în care fiecare amurg de frumos între natură şi cultură să zămislească întotdeauna zorii noii speranţe întru cuvânt şi slovă, între spaţialitatea dansului şi infinitatea costumului popular, întru limbajul multi-articulat al corpului uman şi armoniile celeste din strunele viorii, care re-însufleţindu-se, re-configurează însăşi tainica emoţionalitate dintre individ, burg şi istorie… istorie care este întregul bipolar dintre archetipal şi prezent, „Gesamtheit zwischen Archetyp unde Gegenwart” puternic ampretată de Kultur Haus de pe Odobescu, din Kultur-Burgul Transilvaniei Europene.