Bustul lui Emil Boşca-Mălin

Autorul bustului din bronz al lui Emil Boşca-Mălin din faţa şcolii din comuna Maieru, jud. Bistriţa-Năsăud, este Maxim Dumitraş, artistul cu expoziţii de pictură şi sculptură pe toate continentele, membru al U. A. P. şi directorul Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz-Băi.
Subliniez faptul că gazetarul, magistratul, istoricul, folcloristul, scriitorul şi politicianul Emil Boşca-Mălin a fost numit de către Iuliu Maniu la 23 august 1944 şef al propagandei P. N. Ţ., şef al Serviciului de Documentare Juridică din cadrul Direcţiei Judiciare şi secretar de presă la Ministerul Justiţiei. În noiembrie 1946, Boşca-Mălin este judecat în lipsă de noile autorităţi româno-sovietice şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru complot şi instigare la distrugerea unităţii statului, culmea! el, care a plâns şi a sângerat pentru răpirea Ardealului de Nord în 1940 scriind sute de articole pe această temă în mai toată presa vremii. „Intimul lui Maniu” – cum i se spunea lui Emil Boşca-Mălin – a trăit şase ani în clandestinitate, ascuns sau travestit, sub nume fals, hăituit de securitate până în 1952, când, trădat fiind, a fost prins şi închis 12 ani, până în 1964, când i s-a dat drumul odată cu ceilalţi deţinuţi politici, supravieţuitori ai gulagului românesc; în zilele arestării sale, au murit şi părinţii săi la cinci zile unul de celălalt. El a trecut prin şapte puşcării comuniste: Lugoj, Aiud, Gherla, Galaţi, Botoşani, Jilava şi Râmnicu Sărat, aceasta din urmă considerată una din cele mai crunte închisori din România cu un regim de detenţie infernal; peste fruntaşul ţărănist Ion Mihalache, în etate de 82 de ani, au aruncat în plină iarnă apă cu găleata exterminându-l foarte repede.
Practic, existenţa lui lui Boşca-Mălin s-a încheiat la 39 de ani, pentru că, după eliberarea din temniţe, cu sănătatea şubrezită, urmărit, tracasat zilnic de către securişti a mai trăit 12 ani, încheindu-şi conturile cu viaţa la 63 de ani. Cu toate acestea, la C. N. S. A. S. se află confiscate 4050 de pagini din opera sa, în 17 dosare. O parte din aceste pagini au fost adunate şi publicate, împreună cu alte lucrări, cu ocazia Centenarului său de către dl. Viluţ Cărbune în recenta carte „Emil Boşca-Mălin – Restituri”, ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013, 368 pagini. Despre modul exemplar cum s-a comportat în viaţa civilă şi mai cu seamă în puşcării se găsesc pagini zguduitoare în memoriile foştilor deţinuţi politici, de la Constantin Ticu Dumitrescu, la Cicerone Ioniţoiu.
Ei bine, toate aceste lucruri le ştia Maxim Dumitraş înainte de a-şi începe lucrarea. „Omul acesta n-a prea fost răsfăţat de Dumnezeu” mi-a zis Max gânditor şi s-a apucat de lucru. Prin opera sa, artistul a ţinut să aducă un omagiu de suflet celui care nu şi-a părăsit demnitatea niciodată, a rezistat la suplicii prin credinţă şi curaj, transmiţând trecătorilor, tenacitatea, gustul onoarei şi dragostea pentru neamul românesc.
Dacă românii ar trebui să negocieze cu Dumnezeu pentru ţara lor, aidoma lui Avraam pentru Sodoma, în lista ultimilor zece cu care s-ar garanta pentru patrie, deşi şi-au jertfit viaţa peste două milioane de români, alături de: Iuliu Maniu, Iuliu Hossu, Mircea Vulcănescu, Corneliu Coposu, Petre Ţuţea, Constantin Ticu Dumitrescu, Elisabeta Rizea, Constantin Hagea, Dinu Pillat trebuie inclus obligatoriu şi Emil Boşca-Mălin.
Icu Crăciun