C O N F L U E N Ţ E: Resursele vii ale documentului
Nu este o noutate faptul că Adrian Onofreiu publică un volum de documente. A mai făcut-o, cu mult profesionalism, ca un textolog experimentat. Noutate este faptul că opul la care facem referire („Viaţa cotidiană în Districtul Năsăud (1861-1866) Contribuţii documentare”, Ediţie îngrijită şi note de A. O.) se citeşte ca un roman, pentru că perspectiva asupra perioadei amintite este una ieşită din tipare. În ea musteşte viaţa autentică a oamenilor de atunci şi de totdeauna, prezentate prin acte judecătoreşti de un pitoresc surprinzător. Carcetătorul afirmă: „… întreg volumul de documente reflectă societatea din fosta graniță năsăudeană, așa cum a fost, „dezbrăcată” de prejudecăți, false idolatrizări sau „monumente”, fie ele, reprezentate de „instituții” sau anumite „personaje”. Este lumea mută și tăcută, a celor mulți, care beau, se ceartă, se „bat” pentru pământ, pentru roadele lui, trăiesc în concubinaj, violează, se luptă pentru moștenire, contestă autoritatea statului, ba, mai grav, chiar a împăratului (!), deci, „au” tarele specifice epocii, și nu numai!” Redăm mai jos un episod desprins parcă din proza lui Liviu Rebreanu.
R. C.
« Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan, din Rebrişoara, de 25 de ani, de religie greco-catolică, fără prunci, măritată, economă cu purtare bună, nu ştie scrie, nici citi, este vinovată la abaterea adulterului. »
· Protocol din 31 august 1868
Susceput la Judecătoria Singulară a Districtului Năsăud în cauza penală a lui Iacob Sângeorzan contra lui Sidor Rotaru şi Dochia Sângeorzan, toţi din Rebrişoara, pentru abaterea normată în § 503 şi 510. De faţă, subscrişii.
I. După arătarea lui Iacob Sângeorzan datată 8 august 1868, nr. 32/penal, este cercetarea urzită contra lui Sidor Rotaru şi Dochia Sângeorzan.
Mă cheamă Iacob Sângeorzan, din Rebrişoara, de 50 ani, de religiune greco-catolică, nu ştiu scrie, nici citi, nepedepsit. Eu rămân la părerea mea dată la protocol în 8 august 1868 că Sidor Rotaru şi muierea mea Dochia, pentru că trăiesc laolaltă în concubinaj şi mi-au stricat casa, să fie ambii pedepsiţi, după lege. La această arătare mai am a adăuga că atât Sidor Rotaru, cât şi muierea mea sunt nişte oameni tare desfrânaţi şi e cu neputinţă a-i putea descăţa deolaltă, fără ajutorul judecătoriei şi pentru aceea mă rog să fie pedepsiţi.
II. Inculpaţii.
1. Mă cheamă Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan, de 25 de ani, din Rebrişoara, de religie greco-catolică, cu purtare bună, nu ştie scrie şi citi.
Eu recunosc că Sidor Rotaru a venit câte odată la mine şi ne-am petrecut laolaltă, însă de culcat nu ne-am culcat nici odată laolaltă; de almintrelea, eu nu trăiesc cu bărbatul meu laolaltă mai mult ca de un an; cauza pentru că nu trăim laolaltă este că bărbatul meu a fost băgat pe Sidor Rotaru slugă şi aşa, a început a zice că umblă după mine şi trăiesc cu dânsul şi pentru
aceea, au venit fraţii Toma şi Vasile Ilieni şi Ionică Sângeorzan, însă cum că eu aş trăi în concubinat cu Sidor Rotaru, cu toate că vorbesc şi glumesc cu dânsul când mă întâlnesc, nu e adevărat. Altceva spre dezvinovăţirea mea nu am a spune. În contra martorilor nu am nimic şi nu pretind ca să fie juraţi.
2. Inculpatul Sidor Rotaru nu s-a prezentat, cu toate că citaţiunea a primit-o de timpuriu.
III. Cercetarea s-a făcut fiind inculpaţii pe picior liber.
IV. Fapta e abatere normată în § 503 şi 510 Cod Penal, despre adulter, stricare de casă prin Sidor Rotaru cu Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan.
V. Numele martorilor.
1. Mă cheamă Tănase Cârcu din Rebrişoara, de 45 de ani, religiune greco-catolică, econom, ştiu scrie şi citi. Eu ştiu şi am văzut pe Sidor Rotaru mai mult ca de un an tot mereu că merge la casa Dochiei Buhai, măritată Iacob Sângeorzan, i-am văzut cu ochii suind-se şi scoborându-se din pod, i-am văzut că s-au suit seara în pod şi s-au scoborât dimineaţa, de unde conchid că s-au culcat laolaltă, în un cuvânt, Sidor Rotaru şi cu Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan trăiesc laolaltă ca cum (sic!) trăiesc un bărbat cu muierea sa; aceasta e tot ce ştiu eu în cauza aceasta şi în caz de lipsă, aceasta o pot întări şi cu jurământ.
Ca speze pentru ziua de astăzi pretind cu totul, 40 cruceri.
2. Mă cheamă Toader Olariţiu, din Rebrişoara, de 43 de ani, de religie greco-catolică, econom, ştiu scrie şi citi româneşte. Eu ştiu şi am văzut pe Sidor Rotaru mai mult ca de un an de zile umblând tot mereu la Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan, i-am văzut mergând la culcat laolaltă şi când s-au sculat, iar laolaltă. Cu un cuvânt, eu ca vecin i-am văzut umblând tot laolaltă, întocmai precum umblă bărbatul cu muierea, din care purtare a lor nu poate omul altceva conchide, decât că dânşii trăiesc în concubinat, laolaltă. Atâta e tot ce ştiu în cauza aceasta şi acestea în caz de lipsă, le pot întări şi cu jurământ.
Ca speze pentru ziua de astăzi pretind cu totul, 40 cruceri.
3. Mă cheamă Nicolae Rotaru, din Rebrişoara, de 60 de ani, greco-catolic, econom, căsătorit, nu ştiu scrie, nici citi. Eu în cauza aceasta ştiu şi am văzut pe Sidor Rotaru cu Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan, tot laolaltă i-am văzut suindu-se amândoi în podul grajdului şi mama Dochiei le-a luat scara de la pod; i-am văzut umblând tot laolaltă, tocmai ca bărbatul cu femeia; culcaţi laolaltă încă nu i-am văzut, fără din purtarea lor se poate conchide sigur că ei trăiesc în concubinat laolaltă. Atâta e tot ce ştiu în cauza aceasta şi în caz de lipsă, pot întări şi cu jurământ.
Pentru înfăţoşarea de astăzi nu pretind nimic speze de dezdăunare.
4. Damnificantul Iacob Sângeorzan rămâne întru toate la arătarea lui dată la protocol în 8 august 1868 şi la reîntregirea de sub punctul I, cu acea adăugare, că dânsul îşi specifică următoarele speze:
1. Pentru înfăţoşarea de astăzi pretind 1 florin;
2. Pentru mai multe drumuri făcute din cauză ca să pot iar, ca să trăiesc laolaltă cu muierea mea, apoi dauna mie cauzată, pretind cu totul suma de 20 florini, care sumă pretind ca să mi-o plătească, iar pentru fapta comisă, să fie pedepsiţi după lege.
x, Iacob Sângeorzan, prin Răglean. (…)
Sentinţa
Judecătoria Singulară din Năsăud, în cauza penală urzită în contra lui Sidor Rotaru şi Dochia Iacob Sângeorzan din Rebrişoara, pentru adulter şi câştig libidinos comis în dauna lui Iacob Sângeorzan din Rebrişoara, pe baza protocolului din 8 august 1868 şi a pertractării verbale din 31 august 1868, nr. 37/penal, cu părţile şi cu martorii, apoi în absenţa lui Sidor Rotaru, a recunoscut de drept:
1. Sidor Rotaru din Rebrişoara se recunoaşte de vinovat în contumacie la abaterea adulterului, normată în § 502 şi 503 Cod Penal.
2. Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan, din Rebrişoara, de 25 de ani, de religie greco-catolică, fără prunci, măritată, economă cu purtare bună, nu ştie scrie, nici citi, este vinovată la abaterea adulterului, normată în § 502 şi 503 şi a câştigului libidinos din § 510 Cod Penal, pentru care abatere se dejudecă:
Sidor Rotaru din Rebrişoara, la arest riguros de 1 (una) lună, conform § 502 Cod Penal, iar Dochia Buhai, măritată Iacob Sângeorzan, la arest riguros de 1 ½ lună (una şi jumătate), conform § 502 şi 510 Cod Penal, asprit pentru ambii cu un post pe săptămână, apoi ambii, la purtarea speselor martorilor, câte 40 cruceri pentru un martor, cu 1 florin 20 cruceri, in solidum, iar Dochia Sângeorzan se dejudecă mai încolo şi la dezdăunarea damnificantului cu 20 florini.
Inculpaţii vor avea, dacă se vor afla asupriţi cu această sentinţă, conform § 203 Procedură Penală, în termen de 24 de ore a insinua apelaţiunea în contra acesteia şi apoi, în termen de 8 zile a o subşterne la această judecătorie.
Năsăud, în 10 septembrie 1868
Anexa nr. 1.
Consemnare oficioasă
Dochiei Buhai din Rebrişoara, care e dejudecată pentru abatere la arrest de 1 ½ lună şi care deja a intrat în suferirea pedepsei – având un prunc mic de ½ an la ţâţă – conform normativelor sus stătătoare, spre mai buna nutrire a pruncului ei – să i se dea pe zi ½ font de pâine ca extra-adaos şi pentru prunc pe zi, un pătrar de lapte, începând din 6 martie 1872, deoarece dânsa prezentându- se înaintea judelui cercual, se plânge că, cu (sic!) porţiunea ei ordinară nu se
poate nutri pe dânsa şi, şi pe prunc, şi avere privată acasă nu posedă.
De la Judecătoria Regească Cercuală Năsăud, 6 martie 1872.
Adaugă comentariu nou