Cârcu Onişor - Rebrişoara (general)

S-a născut la data de 6 septembrie 1923, în localitatea Rebrişoara, judeţul Bistriţa Năsăud, acolo unde va absolvi cursurile Şcolii primare, în fiecare an cu premiul I. Îşi continuă studiile la Şcoala Normală din Năsăud, iar în vacanţe se angaja bibliotecar la Căminul Cultural !Anton Precup” din comună. Începând cu anul şcolar 1939/1940 se înscrie la Liceul Grăniceresc „George Coşbuc”, urmând doar clasa a V-a, după care, din cauza Dictatului de la Viena se refugiază peste Carpaţi şi-şi va continua studiile la Liceul de băieţi „Traian” din Turnu Severin, unde termină liceul în anul 1944. Din anul 1944 urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie din Piteşti pe care o absolvă în august 1946, cu gradul de sublocotenent. Ulterior va absolvi noi cursuri de pregătire în specialitate: Cursul de perfecţionare comandanţi de regimente (1957-1958); Cursul academic superior (1960-1961); Academia Militară Generală, specialitatea artilerie (1964-1967). În baza acestor studii va fi înaintat în grad cu rapiditate: 1949 – locotenent; 1950 – locotenent major; 1953 – căpitan; 1955 – maior; 1957 – locotenent-colonel; 1963 – colonel; 1974 – general-maior, echivalent cu general de brigadă. S-a căsătorit cu fata protopopului din Năsăud, Gavril Bichigean, Mărioara, având de suferit la înaintarea în grad, din cauză că soţia era fiică de preot! Dar buna s-a pregătire a depăşit toate aceste şicanii. În cariera sa militară a îndeplinit mai multe funcţii importante: comandant secţie în Regimentul 7 Artilerie Munte (1946); comandant secţie la Divizionul 5 Tunuri Munte (1947); comandant secţie la Divizionul I Artilerie Munte (1948); comandant baterie la Divizionul I Artilerie Munte (1949); comandant secţie la Regimentul 3 Munte (1950); şef birou organizare-mobilizare la Divizionul I Tunuri Munte (1951); ofiţer cu cercetarea la Divizionul I Artilerie Munte (1952); comandantul Divizionului 555 A.T. (1953); şef de stat major la Batalionul 57 Vânători de Munte (1953-1956); comandant al Regimentului 116 Artilerie (1956-1961); şeful artileriei Diviziei 11 Mecanizată „Carei” (1961-1964); reprezentant al artileriei române pe lângă şeful delegaţiei române în Tratatul de la Varşovia (1964-1967); şef de stat major la şeful artileriei Armatei a IV-a (1967-1969); locţiitorul comandantului şi şef al artileriei la armata a IV-a (1969-1983). Pentru calitatea serviciului militar prestat în slujba patriei a primit numeroase ordine şi medalii – de la Steaua RSR clasa a V-a până la ordinul Tudor Vladimirescu clasa a V-a. A contribuit la înfiinţarea Societăţii culturale „Virtus Romana Rediviva” din Cluj-Napoca, numărându-se printre fondatorii ei. A lucrat la monografia eroilor români din războiul de independenţă, la preocupat deopotrivă istoria naţională, filosofia, ştiinţele exacte. Recita din Coşbuc şi Eminescu la oricare dintre întâlnirile de suflet ale rebrişorenilor, năsăudenilor şi bistriţenilor trăitori pe meleagurile clujene, întruniţi periodic la manifestările cultural-educative ale VRR-ului, acolo unde ideile ASTREI proliferau cu succes şi-n condiţiile mai vitrege ale vremii. A murit la 19 octombrie 1984, în urma unei boli incurabile, lăsând urmaşilor îndemnul de a reuşi în viaţă prin muncă şi hărnicie, cu cinste şi demnitate. În cadrul acţiunilor organizate de ASTRA la Rebrişoara în data de 23 noiembrie 2008 – dezvelirea bustului „Regele dacilor liberi – Decebal”, familia generalului, coloneii Cârcu Ioan şi Cârcu Onişor precum şi medicul Emil Cârcu i-au dezvelit generalului o placă omagială, pe casa unde deseori îşi petrecea câteva zile de concediu, îşi întâlnea fraţii şi neamurile, se întâlnea cu consătenii săi rebrişoreni. Anual, astriştii rebrişoreni îi omagiază personalitatea, luându-l ca model de muncă, de răbdare şi înţelepciune, de blândeţe şi bunătate, fără să uite vreodată versurile care i-au fost dedicate de către un camarad ceva mai tânăr din Maramureş: „Când scumpa toamnă ruginie/ S-a aşternut în Rebrişoara/ Omagiu îţi aducem ţie/ Artilerişti din toată ţara.// Tu ai fost om şi general/ Părintele nostru cel drag./ Onor îţi dăm cei din Ardeal/ Şi te-nvelim cu-al ţării steag.// Nicicând aleasa-ţi omenie/ Nu credem că va avea egal./ Ai fost stimat de-ntreaga Românie,/ Dar ai rămas tot în Ardeal.// Când reveni-vom la mormânt/ C-o floare şi cu’un suflet trist/ Vom spune // ( Fişă realizată de prof. Ioanela Seni).

Dumnezeu să-l aşeze în rândul drepţilor dăruindu-i odihna veşnică.