Colegul nostru ALEXANDRU TOHATI, în eternitate

Cu inimile cernite de durere, suntem alături de familia Tohati, din Bistriţa, care trece prin momente de grea cumpănă prilejuite de trecerea în eternitate a celui care fost col. (r.) ALEXANDRU TOHATI, un colonel de înaltă ţinută patriotică, un soţ, tată şi bunic deosebit şi iubit, un om de o aleasă probitate morală, un prieten şi coleg adevărat al ziarului „Răsunetul”, un exemplu demn de urmat.
Ne rugăm ca Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul său bun şi blând. Transmitem sincere condoleanţe familiei îndurerate, să fie mângâiată şi ocrotită de Divinitate.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l aibă în paza Sa.
Colectivul de la ziarul „Răsunetul”
...........................
Alexandru V. Tohati s-a nascut la 31 martie 1948 in satul Cireas, comuna Tarlisua, judetul Bistrita-Nasaud intr-o familie de tarani care a avut 5 copii. Aici a inceput si Scoala generala, absolvita in anul 1962. Apoi a urmat, in urma admiterii cu examen, Liceul Teoretic din Beclean, liceu cu profil real, dupa obiceiurile timpului. Atat in Scoala generala cat si in Liceu a avut privilegiul unor profesori de exceptie, dintre care nu putem sa nu ii amintim pe profesorii, Titus Pop, Dumitru Munteanu in primii ani, iar in liceu, profesorii: Stefan Vladut, Emil Garbou, Petru Saplacan sau Gheorghe Ise, care nu de putine ori au fost modele el.

Dupa absolvirea liceului, o scurta perioada (octombrie 1966-marie 1967 a lucrat in invatamant ca profesor suplinitor la o Scoala generala din satul Iorga (comuna Suciu de Sus) din judetul Maramures (pe atunci raionul Targu Lapus, regiunea Baia Mare).

De la 1 martie 1967 a fost incorporat in armata la Brigada 1 Graniceri din Turnu Severin, unde a urmat si cursurile Scolii de comandanti de Pichete de graniceri, trecand in rezerva in iunie 1968 dupa ce fusese o scurta perioada comandant de Pichet la Varciorana, judetul Mehedinti.

A mai lucrat un an de zile ca profesor suplinitor la Scoala generala din Tarlisua Dupa o admitere cu mai multe peripetii a ajuns elev in Scoala Militara de Ofiteri Activi "Ioan Voda" din Sibiu pe care a absolvit-o in 1972 cu gradul de locotenent.

A fost repartizat, comandant de pluton tunuri la Batalionul 3 Infanterie din Regimentul 221 Mecanizat din Bistrita. Regimentul era infiintat cu putin timp in urma iar in unitate erau cadre militare din mai multe unitati din tara. Comandantul unitatii, locotenent-colonelul Stefan Istrate, luase comanda unitatii in acelasi an de la cel ce comanda unitatea si care inca mai avea multe "amprente" lasate asupra vietii din unitate-generalul de brigada Paul Ghircoias.

In acel an regimentul primise un lot numeros de tineri locotenenti din toate armele, in special de infanterie si artilerie dar si de alte arme. Impreuna cu colegulsau, locotenentul de infanterie Vasile Dreptate a fost repartizati la Batalionul 3 Infanterie, comandat de locotenent-colonelul Gheorghe Popa, venit la Bistrita de la Bacau, un ofiter cu multa experienta si un bun organizator. Plutonul de tunuri al Batalionului era in compunerea Companiei 7 Infanterie, comandata de locotenentul major Stefan Nistor.

Loctiitor al comandantului si sef al artileriei era locotenent-colonelul Ion Aluion, ofiter cu experienta. Seful de stat major al artileriei era maiorul Gheorghe Naie, un ofiter cu o buna pregatire de specialitate si un organizator de exceptie, care insa s-a mutat dupa un an. Baza materiala si de instructie era destul de precara si se datora faptului ca unitatea era relativ nou infiintata iar fondurile banesti destul de limitate.

Pentru artileristi cea mai spinoasa problema era procurarea tintelor pentru tragerile directe. In schimb controalele si indrumarea esalonului superior erau consistente, de multe ori unele tabere pentru trageri de lupta si chiar instruire erau organizate pe Divizie iar in cadrul acestora sarcina principala revenea ostentativ unitatii noastre care avea in raspundere si poligonul de tragere din Dorolea.

Dupa un an de artilerie batalionara a fost mutat comandant de Pluton 1 R.A.D. la Bateria R.A.D. a Regimentului, unde problemele de instruire si pregatire de specialitate erau mai aparte. Pregatirea de specialitate era mai pretentioasa si pe langa comandantul de Pluton, operatorii erau pregatiti si de seful masinii de antrenament, un ofiter cu pregatire speciala. Pregatirea generala era usoara, calitatea militarilor fiind una mai selectata. Comandantul Bateriei era capitanul Ioan Sonea, un ofiter bine pregatit, cu multe calitati umane si de ofiter, care nu facea rabat la nimic din ce era necesar pentru pregatirea Bateriei.

In aceasta perioada s-au facut progrese mari pe linia bazei materiale, in special prin acele sali de specialitate care au adus unele avantaje in pregatirea militarilor, in special pe linie de arma. Sala de specialitate R.A.D. facuta cu concursul substantial al maistrilor militari Ioan Gae si Ioan Linca.

Organizarea unor concursuri la esalon Divizie si chiar la nivel Armata a 4-a au fost de natura sa ridice pregatirea de specialitate. Bateria R.A.D. a Regimentului 221 Mecanizat a fost in mai multe randuri pe primul loc in cadrul Armatei.

Dupa avansarea la gradul de capitan, a predat Bateria R.A.D. locotenentului major Costachi Alexoaie, el fiind promovat in functia de Ofiter-3 in statul major al artileriei. Sef al artileriei a devenit locotenent-colonelul Gheorghe Naie, revenit in unitate dupa mai multi ani. In aceasta perioada si mai tarziu s-a trecut la realizarea bazei materiale moderne de pe Dealul Cocosului si Poligonul Livezile, obiectiv la care s-a muncit mult in special cu cadrele militare, efectivele fiind mult diminuate in privinta militarilor in termen. La dirijarea, indrumarea si realizarea acestor obiective aflandu-se maiorul Florian Caba, ofiter de exceptie si cu calitati remarcabile in conducerea Regimentului 221 Mecanizat.

Regimentul 221 Mecanizat a devenit prima unitate cu calificativul Foarte Bine la Inspectia ministrului Apararii Nationale precum si in aplicatiile de amploare ce le-a executat sau la care a participat cu Marea Unitate.

Un an mai tarziu a fost promovat in functia de comandant al Divizionului de artilerie, functie mult mai grea pe si-o dorise sa o exercite cu rezultate foarte bune, mai ales pentru ca aceasta functie era foarte ravnita de mai multi ofiteri, chiar din afara unitatii.

In perioada urmatoare s-au implementat prevederile noilor instructiuni de mobilizare, activitate la care a depus alaturi de intreaga unitate eforturi substantiale. In anul 1984 sub comanda maiorului Dumitru Zafiu (loctiitor al comandantului) a participat la o defilare in capitala in calitate de comandant Divizion A.G.-9, structura ce nu se gasea in organica vreunei Unitati sau Mari Unitati. Desi era catre limita de varsta a cerintelor pentru a incerca sa urmez studiile la Academia Militara, in anul 1986 a fost admis la Academia de Inalte Studii Militare, cum se numea pe atunci. A absolvit in anul 1988, odata cu avansarea la gradul de maior. A fost repartizat la Regimentul 6 Artilerie Anti Tanc din Braila, unitate apartinand Comandamentului Artileriei Fortelor Armate (CAFA).

In anul urmator, 1989, a fost mutat la cerere in Comandamentul Diviziei 81 Mecanizata, ca ofiter 2 la seful artileriei, respectiv loctiitor al comandantului si sef al artileriei Diviziei 83 Mecanizata (Anexa D) la mobilizare. Pentru ca nu dorea sa-si stabileasca domiciliul in municipiul Dej a fost mutat la Regimentul 223 Mecanizat, in functia de ofiter -2 la seful artileriei, iar de aici loctiitor al comandantului si sef al artileriei la Batalionul 223 Mecanizat Marghita, judetul Bihor unde a ramas pana in 1994. Aceasta unitate era prima structura de acest gen din armata romana.

In anul 1994 la ordin a fost mutat la Regimentul 221 Mecanizat din Bistrita pe functia de pe care plecase, comandant al Divizionului de Obuziere. Dupa scurt timp Regimentul s-a transformat in Centrul de Instructie si Depozitare, unitate echivalenta structurii de Brigada, iar el a fost numit loctiitorul comandantului si sef al artileriei unde a muncit pana la desfiintare.

Dupa desfintare a fost mutat la Brigada 1 Vanatori de Munte Bistrita, redislocata la Prundu Bargaului in functia de comandant de Divizion Tunuri, functie din care a trecut in rezerva in anul 2001 cu gradul de colonel, un an mai devreme, 1999 a urmat cursul postacademic.

Dupa revenirea in unitate principalele activitati avute de ambele unitati erau de natura organizarii mobilizarii, activitati ce aveau sa consume multa energie mai ales din motive de lipsa a efectivelor si miscari masive de materiale.

Dupa trecerea in rezerva a muncit alaturi de alti colegi la publicatiile "Atac de Bistrita", "Gazeta de Bistrita" si "Rasunetul" si ca realizator de emisiune la T.V.Bistrita, alaturi de camaradul col.(r.) Ioan Cordovan. A activat in cadrul A.C.M.R.R. si di 2014 a fost secretar al Filialei Judetene Cultul Eroilor "Regina Maria". Pe timpul activitatii militare a obtinut Ordinele si Medaliile, conform legislatiei in domeniu