Caznele (2)

Uneori, Valeria Florea- Dascăl inserează pagini întregi din memoriile unor intelectuali năpăstuiți de regimul sovietic; așa cum sunt, de pildă, cele extrase din lucrarea manuscrisă a lui Ion Postolache, intitulată „Viața mea în proză și poezie”. Sau face apel la cărți ce evocă viața în surghiunul siberian, cum este romanul lui Nicolai Costenco, de care dumneaei își amintește încă din copilărie. Cu acest prilej, scriitoarea aduce o anume interpretare a traiului diurn din anii în care, cei reveniți din detenție, erau reținuți în mărturisiri: „Cum au ajuns majoritatea din ei acolo – se știa foarte bine. Dar se tăcea… Din frică și din motivul pazei bune, care trece primejdia rea. Mai era o cauză, pe care am priceput-o de la părinții mei – ambii foști siberieni, cum se numeau ei în glumă amară. Voiau să uite calvarul prin care le-a fost dat să treacă.” Numai că uitarea e însoțită de iertare (ar zice N.Steinhardt), or, mă îndoiesc că cei „căzniți” au vrut să ierte.
Această observație se leagă subteran de o afirmație din altă pagină a cărții: Parcursul existențial al scriitoarei – de la copilărie la profesia de jurnalistă tv Chișinău și, concomitent, la ipostaza de prozator - i-a inoculat o convingere, confirmată și prin cartea „Caznele”: „Cu adevărat, suferința nu se strigă.” Câtă demnitate, câtă decență în acest enunț !
Așadar, se adună între coperțile volumului nenumărate nume și destine, unele prinzând măcar contur de crochiu, asupra altora stăruindu-se până la detalii, toate alcătuind chipul amplu, dramatic, cu tușe tragice pe alocuri, al românului basarabean, pedepsit pe nedrept, fie pentru simpul fapt că a pronunțat cuvântul România, fie pentru atitudinea de neaderență la dictatura stalinistă și poststalinistă.
Cititorul atent va putea observa cum Valeria Florea-Dascăl , în strădania sa de a investiga, de a descoperi oameni și fapte „pe teren”, face mereu referiri la numeroasele sale rudenii, la propria-i familie. Ei bine, ultimul capitol al cărții - „Doamne, ocrotește-i pe români !” - aduce „caznele” în plină actualitate basarabeană, din această perspectivă.