Cea mai curată lacrimă

Drumuri aproape și totuși îndepărtate până la frații din Cernăuți. Trecând prin mândrul Ținut Bucovinian, de la Dorna la Cernăuți, cu un popas la frumoasa Mănăstire Sucevița, iar mai apoi prin vama Ucrainei, am ajuns, într-o zi de sărbătoare, când luminile serii tocmai s-au aprins, în Cernăuți.
Mereu aveam ca un ecou ce mă însoțea versurile: Cântă cucu bată-l vina/ De răsună Bucovina/ Cântă cucu-ntr-un brăduț/ De răsună-n Cernăuți. Emoțiile descoperirii acestor locuri pline de istorie nu se pot descrie. Să mergi pe străzile bătute de cea mai curată lacrimă a noastră, cum îl numește pe Mihai Eminescu scriitorul Grigore Crigan, nu poate fi decât o binecuvântare.
Biblioteca Județeană George Coșbuc Bistrița are meritul de a uni punți peste granițe între români, de a aduce cultura noastră scrisă în orașul în care istoria s-a scris cu jertfă. Managerul instituției, scriitorul Ioan Pintea, alături de colegii Marcel Seserman-șef serviciu, David Dorian, Alina Pop, Simona Pasere, Angela Costin, George Bulz, Sorin Btfelean au prezentat, la înălțime, județul la întâlnirea de la Biblioteca Regională Mihailo Ivasiuc, cea mai mare instituție de profil din această parte a Ucrainei. Gazde bune- directoarea instituției, Antonina Irgnițka Simion, și academicianul Vasile Tărâțeanu. În sala de conferințe a bibliotecii au fost prezenți cei mai reprezentativi scriitori din Cernăuți, dar și bibilotecarii de la bibliotecile românești din cele 4 regiuni, profesori, elevi. În discursul său, directorul Ioan Pintea a vorbit despre proiectele editoriale ale bibliotecii bistrițene, despre schimburile culturale ce vor urma între Bistrița și Cernăuți, care s-ar putea concretiza, în timp, prin înființarea unei filiale a bibliotecii bistrițene aici. Gânduri bune și frumoase din partea bistrițenilor, primite cu ropote de aplauze. Poate că, nu poți trăi cu adevărat sentimentele românilor de aici ( Cernăuți are 250 mii locuitori, din care români declarați oficial, acum 20 %) decât dacă ești în mijlocul lor. Să le vezi bucuria primirii unei cărți sau a unei reviste în limba română, să auzi cu câtă dragoste vorbesc despre frații lor, sau cum îți spun despre cărțile bibliotecii românești, care au fost date focului, în vremurile trecute și că din 1991 nu mai există librării românești. Acum bibliotecă în limba română nu există, însă există dorința de a citi cât mai mult, cărțile de la Biblioteca Raională, în limba română, fiind în număr redus. De aceea, bucuria primirii cărților de la Biblioteca Județeană Bistrița a fost mare ( printre donații Lucian Valea, ediție integrală, Pavel Dan-Opere, ediție critică, George Coșbuc, ediția Pleiade a Academiei Române și Opere la Editura Eikon, Ghidul Bibliotecii). Invitat de onoare a fost criticul Ion Pop, de la Universitatea clujeană, care a avut un discurs aplicat despre poezia românească, despre rolul important al acesteia dincolo de orice graniță administrativă. Scriitorul Aurel Podaru a vorbit despre prozatorul Pavel Dan și integrala editată de Biblioteca Biblioteca Bistrița. Recitalul susținut de poeții bistrițeni Ioan Pintea, Marcel Seserman, David Dorian, Menuț Maximinian, au fost încununate de cel al profesorului Ion Pop. Cu versuri au răspuns și confrații cernăuțeni Ilie Zegrea-președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Mircea Lutic ( proaspăt laureat al Premiului Academiei Române Mihai Eminescu), Simion Gociu, și, bineînțeles, Vasile Tărâțeanu, sufletul acestei acțiuni, așteptat la Bistrița la Saloanele Liviu Rebreanu. A fost o zi care nu va fi uitată foarte curând, în care s-au scris pagini de literatură vie spre bucuria celor prezenți.
Însoțiți de oameni deosebiți-directorul adjunct al ziarului Libertatea Cuvântului, Vasile Carlasciuc, și de Elena Vântu Tărâțeanu, muzeograf, am văzut celebra Universitate Cernăuți, care poartă încă urmele pașilor lui Dumitru Stăniloae prin grădina Facultății de Teologie, sau urmele incendiului din Sala de marmură (Sala Congresului) acolo unde au fost semnate acte importante pentru soarta românilor. Popasuri la Teatrul Național, care cândva purta numele lui Vasile Alecsandri ( azi a dispărut și numele și statuia din față ) sau la bustul lui Paul Celan, sunt reîncărcare pentru suflet. Apoi monumentul poetului Mihai Eminescu din centrul orașului, și, mai departe, pe strada călcată de el în urmă cu 150 de ani, la Gimnaziul German în care și-a făcut studiile, apoi la Casa profesorului Aron Pumnul, unde Eminescu a stat în gazdă și în curtea căreia se află un bust Eminescu dezvelit în 1990, în prezența poeților Ioan Alexandru și Grigore Vieru. Poate, unul dintre cele mai emoționante momente le-am petrecut La mormântul lui Aron Pumnul, după cum însuși Eminescu recita versuri în urmă cu ani și ani. Azi praful istoriei se așterne încet peste amintirile românilor din Cernăuți. Doar poetul, ca o întreagă conștiință românească, ca o flacără a cuvântului sacru, va dăinui peste veacuri.
Drumurile noastre s-au oprit apoi la Biblioteca Regională Gh. Asachi din Herța, unde ne-a întâmpinat, cu drag, doamna director Elena Mihai. Popasul de la Cetatea Hotinului a lui Ștefan cel Mare, pe maului Nistrului, a încununat vizita noastră în Ucraina, la frații români. Biblioteca Județeană Bistrița a adus cărți în inima confraților, dar și viitoare parteneriate care se vor concretiza printr-o serie de evenimente.