Cine crede în mine… viu va fi

Parohia Rusu Bârgăului s-a despărţit, cu adâncă durere, de Constantin Parasca, cel care până acum câteva săptămâni a fost fătul, dar şi diac al acestei parohii.
O zi minunată de primăvară, cu soare strălucitor venit parcă anume să-i lumineze MAREA TRECERE.
Decanul de vârstă al localităţii Rusu Bârgăului, înştiinţat de îngerul păzitor, s-a retras, cu demnitate, ca un atlet, desăvârşit slujitor la strana Bisericii, de unde n-a lipsit şi n-a întârziat nicio singură dată, de la vârsta de 14 ani.
Cei prezenţi la înmormântare au fost martorii unui paradox care a uimit şi bucurat în acelaşi timp prin faptul că deşi era o zi de lucru, deşi asistau la cel mai trist eveniment – ieşirea din viaţă a omului – a fost, totuşi, o adevărată zi de sărbătoare, care se poate nume „Sărbătoarea înmormântării”.
Atmosfera de sărbătoare a fost impusă de prezenţa Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, care a adus binecuvântare pentru localitate şi Sf. Biserică, a înălţat rugăciuni pentru cel adormit împreună cu un sobor de preoţi şi protopopul de Bistriţa şi, în final, cuvântul convingător al Sf. Scripturi, ascultat de asistenţă cu luare aminte.
Aflându-se în judeţ, mitropolitul nostru, generos, mereu aplecat spre suferinţa semenilor, a răspuns invitaţiei preotului Florin Parasca, rudenie a adormitului.
Fătul Constantin Parasca era fiul unei străvechi familii grănicereşti, bun gospodar, echilibrat şi încă multe calităţi primite din familie, de la Sf. Biserică, de la bătrânii comunităţii în care s-a format, de aceea, în 2003 a primit Diplomă de Cetăţean de Onoare al localităţii, în 2009, în Sf. Biserică, a fost aniversat împreună cu o consăteancă ce împlinise 100 de ani, acordându-li-se Premiu de longevitate, iar în 2011 a fost sărbătorit împreună cu nonagenarii.
La centenarul său a fost onorat cu Diplomă trimisă de Î.P.S. Mitropolit.
Adunând doar câteva date din biografia sa se vede că a fost un protejat al Maicii Domnului. Izvorul tuturor bucuriilor a fost venirea sa pe lume la 1 octombrie 1911, în ziua Acoperământului Maicii Domnului; slujirea lui Dumnezeu la strana Bisericii timp de 86 ani pare incredibil; credinţa sa întărită prin permanentă rugăciune, respectul şi cucernicia, evlavia şi smerenia în cele sfinte l-au binecuvântat şi cu o viaţă fericită. Familia şi cei apropiaţi îl numeau „Bunu” pentru că a fost un adevărat bun.
Rămâne un model ca om, ca şi creştin, dar mai ales, ne-a învăţat cum să murim. Mărturisesc că sunt cutremurată de lecţia primită văzând cu câtă seninătate se pregătea pentru întâlnirea cu Dumnezeu: se ruga mereu, s-a primenit, s-a schimbat, şi-a pregătit lumânarea, pe vizitatori îi îmbrăţişa, îi săruta, le cerea iertare, în ultima săptămână, cu bucuria ce-i acoperea faţa şi ochii senini, parcă zicea: Doamne, sunt gata… şi-şi făcea cruce aşteptând clipa.
Comunitatea, Sf. Biserică, Primăria i-au recunoscut meritele, oferindu-i diplome şi premii. Premiul cel mare însă ştia că vine de la Dumnezeu pentru credinţă, convins că cine crede în Dumnezeu de va şi muri viu va fi.
Dumnezeu să-l odihnească!
prof. Rafila Mureşan