Colectivul de dascăli de la Școala Gimnazială Uriu/ Structura Cristeștii-Ciceului: Chiar ne pasă!

    Cum să faci asta, fără să pui și suflet, parte din tine, să faci să se vadă asta ca printr-o fereastră care leagă prezentul de trecut și viitor?

Munca este singura salvare a omului, iar respectul stabilește punctul de echilibru cu noi și cu cei din jur.

    Am reușit să ne adaptăm vremurilor de orice fel, să câștigăm respect prin muncă și trudă sau ne-am învățat să pierdem uneori, cu demnitate .

De aceea, o decizie a tuturora devine și una individuală, iar asumarea nu este doar o abilitate ci și o trăsătură de responsabilitate.

    O grevă în învățământ  nu poate să te oprească din ritm și preocuparea de dascăl, căci pentru un dascăl adevărat, timpul nu e niciodată prieten îngăduitor, iar rezultatele școlare nu se obțin limitându-ne doar la minutele din șablonul orelor de curs.

Dovadă stau rezultatele, premiile și diplomele obținute la diferite concursuri și competiții școlare.

Niciun control sau lege care ar exista vreodată, nu te poate antrena sau opri de la aceste activități voluntare, dacă tu, ca dascăl, nu simți că trebuie să te implici.

Iată cum noi, dascălii de la Școala Gimnazială Cristeștii-Ciceului am făcut-o în zilele de grevă, cum am împărțit timpul și ,,câștigul'' și cum am obținut ,,sporurile’’ dorite de atâta timp, chiar dacă pe formularul tip am semnat ,,GREVĂ''!

    Am continuat în zilele următoare, muncind în echipă la înrămarea  fotografiilor (cu activități școlare și extrașcolare)  și expunerea lor, pentru Expoziția foto a școlii și a căminului - împărțită pe trei secțiuni:

Prima, cea dedicată domnului doctor Dascăl Traian, omul de cultură care a ridicat toate monumentele localității și nu numai.

    Peretele din stânga intrării în cămin este dedicat vieții și activității domnului doctor, personalitate cunoscută și fiu al satului Cristeștii-Ciceului (fotografiile le-am obținut cu ajutorul familiei Bucilă Ioan și Geta, nepoții d-lui doctor).  

Pe peretele de la intrarea în muzeu, la etajul căminului cultural, am expus fotografii din viața, tradițiile, obiceiurile, portul  și munca țăranilor, de pe toată Valea Țibleșului. 

    Pe pereții școlii am expus fotografiile generațiilor care au trecut prin băncile școlii noastre și care se bucură de această ,,regăsire’’,de câte ori se întorc ,,acasă'’.

Cum să lipsească școala de la un asemenea eveniment?

    Satul întreg ne așteaptă, biserica este veriga de legătura a noastră cu satul, iar parteneriatul cu aceasta este unul real. Mulțumim părintelui Marius Crișan!

    Mai avem și costumele populare obținute tot cu sprijinul Primăriei, motiv pentru care spunem din nou ,,Mulțumim frumos!''

Nu ne putem plânge de lipsă de sprijin, de nicăieri! Dimpotriva, ajutor și încredere. Cum să nu te implici?

    Nu rămâne decât să răspundem PREZENT! implicandu-ne, lucrând în echipe și în echipă, fără ca un ordin să ne mobilizeze sau oblige, dar înțelegând că o școală nu poate nicicând să dureze și să se mențină decât în acest fel.  

    Chiar dacă cuvântul GREVĂ există, noi o facem în felul nostru, bucurându-ne și de aceste ,,sporuri’’ pe care le expunem aici, drept dovadă!

    Despre atâtea rezultate  frumoase vom vorbi cu altă ocazie, pentru că ele se văd și ne reprezintă!