Colegiul Naţional „George Coşbuc” - 150 -

Liceul năsăudean şi-a mai aniversat 50 de ani de existenţă în 1913 (director Ioan Gheţie), când va vedea lumina tiparului şi lucrarea „Istoria şcoalelor năsăudene” de Virgil Şotropa şi Nicolae Drăgan; 75 de ani de la înfiinţare, în 1938 (director Aurel Şorobetea).
Cu prilejul acestui jubileu, vrednicul director al liceului, a luat hotărârea de a redacta şi edita un almanah cu sprijinul foştilor profesori şi elevi, şi care, apoi, să fie distribuit foştilor absolvenţi şi foştilor profesori ai liceului. „O clipă de reculegere, provocarea unei amintiri plăcute sau triste, un eveniment sau o întâmplare din lunga sau scurta viaţă de elev petrecută în Năsăudul istoric şi patriarhal şi motivul de inspiraţie va veni, pentru a aşterne pe hârtie un gând bun, o poezie, o povestire a unei întâmplări, o caracterizare a vieţii oraşului, societăţii, profesorilor care apoi să fie înserate în coloanele almanahului”.
Apelul a avut răsunet puternic în rândurile absolvenţilor şi profesorilor, la direcţiunea şcolii au sosit multe materiale, dar, din nefericire, au rămas doar în manuscris.
Liceul grăniceresc năsăudean îşi aniversa centenarul, în 1963, cea mai impresionantă manifestare din câte a cunoscut şcoala (director Grigore Găzdac); apoi, jubileul de 125 de ani, în octombrie 1988 (director Gheorghe Pleş) şi cel de 130 ani din octombrie 1993 (director Adrian Lupoaie).
Despre festivităţile prilejuite de împlinirea a 125 de ani de la deschiderea liceului, ziarul local „Ecoul”, din data de 4 octombrie 1988, nota:
„Deschizând seria manifestărilor educative şi cultural-artistice, ocazionate de sărbătorirea a 125 de ani de la înfiinţarea liceului „George Coşbuc” din Năsăud, ieri, 3 octombrie, în Aula liceului din oraşul de pe Someş, în organizarea Consiliului orăşenesc de educaţie politică şi culturală socialistă, a avut loc o dezbatere pe tema „Judeţul Bistriţa-Năsăud pe coordonatele dezvoltării economice-sociale”, la care au participat Petru Nemeş, primarul oraşului, Gavril Hoza, inspector şcolar general şi Ion Ilieş, inspector şcolar general adjunct”.
În organizarea Comitetului UTC, s-a desfăşurat masa rotundă: „Organizaţia UTC factor fundamental în ridicarea conştiinţei elevilor”, la care au formulat opinii valoroase şi profesorii Traian Pavelea şi Gavril Tomi. A urmat un recital de poezie: „Laudă patriei şi limbii române”.
Jubileul de 125 de ani i-a fost dedicată Micromonografia liceului, redactată de un colectiv format din Ion Ilieş, Grigore Găzdac, Ion Lăpuşneanu, Gheorghe Pleş şi Octavian Ruleanu. Din cuprinsul ei reţinem: date despre baza didactico-materială a unităţii, contribuţia cadrelor didactice la perfecţionarea continuă a procesului instructiv-educativ; o statistică a generaţiilor de absolvenţi; profesorii şi directorii liceului etc.
Gânduri de recunoştinţă ale absolvenţilor pentru şcoala care le-a împodobit mintea şi spiritul cu valori ştiinţifice şi morale, pentru profesorii care le-au vegheat şi îndrumat formarea, au fost exprimate, cu diferite prilejuri, în vorbe simple, dar încărcate de simţire. Notăm câteva în rândurile de mai jos:
„Am petrecut la Năsăud 22 de ani din viaţă, fără îndoială cei mai frumoşi. Am fost 8 ani elevi al liceului, 13 ani profesor al lui, iar 4 ani bursier al Fondurilor la universitate. Astfel pot spune că Năsăudului îi datoresc, direct ori indirect, toată pregătirea pentru viaţă”. (4 iunie, 1939, Nicolae Drăganu)
„Liceul din Năsăud a fost o mare binefacere pentru poporul din ţinutul grăniceresc, ca şi din partea de nord a Ardealului”. (Iuliu Moisil)
„Liceul din Năsăud… a fost dintotdeauna şi, mai ales, în zilele grele, o cetate de românism dinamic şi un focar de cultură românească. De aceea, aproape toţi bărbaţii de seamă din Transilvania s-au mândrit a fi fost, măcar vremelnic, elevi ai liceului năsăudean”. (Liviu Rebreanu)
„Alegem cele mai frumoase dintre gândurile şi sentimentele noastre de înmănunchere şi le lăsăm să strălucească într-un colţ al bucuriei şi amintirilor noastre, cu prilejul, atât de plăcut al împlinirii unui veac de la înfiinţarea şcolii căreia îi datorăm dimineaţa luminării noastre”. (un grup de foşti elevi, 6 octombrie, 1963)
Şi semnatarul acestor modeste însemnări se mândreşte că a fost „măcar vremelnic”, respectiv 4 ani, elevi al gimnaziului năsăudean, iar 14 ani profesor al lui, militând pentru „creşterea limbii româneşti” şi plivind, cu răbdare, la mintea şi sufletul câtorva generaţii de absolvenţi. A fost perioada în care la conducerea instituţiei se aflau bunii manageri Gheorghe Pleş şi Adriana Lupoaie, perioadă în care liceul a marcat mari performanţe la olimpiadele şcolare şi la admiterea în învăţământul superior.
În ajunul împlinirii vârstei de un veac şi jumătate, urăm din toată inima Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Năsăud, „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, îi dorim să rămână aceeaşi „cetate de românism dinamic”, acelaşi monument de cultură şi civilizaţie, sub conducerea noului colectiv, în fructe cu dascălul de nota 10, profesorul Dorel Coc.