Colocviile Joseniului şi câteva posibile învăţăminte

Prin calitatea celor ce au participat la „Colocviile Joseniului”, firesc, acestea s-au ridicat la un nivel înalt de abordare şi fie că a fost vorba despre implicarea şcolii în viaţa comunităţii, despre rolul culturii în devenirea fiecărei localităţi, despre obiceiuri şi tradiţii, unele, din păcate, devenite acum amintiri, despre întrepătrunderea dintre cultură şi culte, despre neuitarea trecutului în beneficiul viitorului, ori despre valoarea de argument al continuităţii, al drumurilor romane vizibile şi în multe locuri ale judeţului nostru, dar voi încerca şi să accentuez asupra unor aspecte desprinse din intervenţia profesorului Leon Hogiu, viceprimar al comunei Bistriţa Bârgăului şi care, neuitându-şi obârşia, a insistat, la obiect, asupra viitorului pe care-l cam uităm, în general, şi nu ar trebui.

Este deosebit de interesant să reiei crâmpeie din intervenţiile la care ai asistat şi fericit că ai luat parte la aceste colocvii şi le reiei din amintire pentru că Felicia Măjeri, directoarea şcolii, Veronica Bălan – prof. de română, Mihai Mureşan – fost inspector şcolar general, Ioan Lazăr – profesor de muzică şi îndrăgit interpret vocal ori la clarinet, care ne-a readus lângă suflete câteva raze de lumină, juristul Pavel Ştirbu, care a insistat asupra faptului că fără dascălii de ieri, ca şi cei din prezent, Joseniul ca şi alte localităţi, n-ar avea cu ce se mândri; Ioan Mititean a adus, de la Năsăud, prietenia astriştilor, iar muzeograful Valer Cioti a vorbit despre învăţămintele reale ce se pot desprinde dintr-un MUZEU, iar cel început la Joseni prin strădania exemplară a lui Mihai Bâltag au foarte multe obiecte de reală valoare şi autenticitate.

Au fost şi de această dată „colocvii” încărcate de conţinut, la care au contribuit şi Remus Deac, Iorgu Haidău, care nu s-au sfiit să vorbească despre patriotism, ori naţional, căutând să sublinieze cu argumente că ar trebui ca să se insiste mai mult de factorii de decizie asupra învăţămintelor pe care le putem desprinde din trecutul nostru, având fapte de care nu trebuie să ne ruşinăm. Ba, dimpotrivă.

Şi ca un corolar al celor de mai sus, geologul şi bârgăuanul de veritabilă calitate, care este Niculae Vrăsmaş, a reuşit să-i capaciteze pe cei prezenţi să-l însoţească şi în istorie, dar şi într-o drumeţie pe „drumurile romane” care nu ocolesc nici judeţul nostru, drumuri ce atestă că aici, acum 2000 de ani şi cu mult înainte de romani au fost oameni, a existat o civilizaţie, iar dacii au fost străjeri la fruntariile Europei atunci când aceasta se plămădea.

Normal că din aceste foarte multe probleme am putea să ne oprim la câteva aspecte, concrete, asupra cărora ar trebui să medităm mai mult.

Iată câteva:

- Şcoala este factorul decisiv în devenirea unei ţări şi a fiecărei localităţi şi dacă acesteia nu-i acordăm toată atenţia atunci nu vom avea nici perspective, nici viitor, inclusiv în zona Văii Bârgaielor.

- Comunele, toate localităţile reunite între Bârgaie, indiferent de culoarea politică a primarilor, ar trebui să se unească şi să conceapă măsuri benefice propăşirii fiecărei localităţi şi a tuturor împreună folosind raţional şi ştiinţific o bogăţie reală cum este pădurea şi tot ce aceasta produce, dar să se dea o atenţie sporită produselor finite şi de aleasă calitate: mobilă, artizanat din lemn, sucuri, dulceaţă etc.

- Există şansa ca în sistem public-privat să se acceseze fonduri ca să ofere beneficii reale tuturor locuitorilor bârgaielor, iar turismul ar trebui dezvoltat, existând şi şanse pentru un agroturism autentic şi mai ales bârgăuanii au posibilităţi reale pentru a ieşi în lume cu ce au mai semnificativ.

În urmă cu ani, occidentul alerga după produsele artizanale atât de frumoase şi autentice create şi în această zonă. Care casă de mode de renume n-ar croi şi crea costume din stofă de Bârgău, numai că acum ne cam ruşinăm prelucrarea.

În loc să avem fabrici pentru prelucrarea fructelor de pădure, noi le exportăm şi importăm, la preţuri piperate, siropuri, dulceţuri sau alte produse finite, dar a căror materie primă este românească.

- Câţi din turiştii ce trec Pasul Tihuţa ştiu unde-i „drumul romanilor” sau se întâlnesc cu drumeţii autentice în astfel de zone.

Sunt doar câteva aspecte dar, din nefericire, ne complacem să fim comozi şi în loc să atragem turiştii prin ceea ce avem autentic, credem că aceştia sunt ahtiaţi după valori îndoielnice.

Cât de simplu ar fi ca, împreună, toţi bârgăuanii şi toate localităţile bârgoveneşti să-şi dea mâna şi să conceapă un plan comun de acţiune cu ţinte precise care să dea tuturor aşezărilor dintre Bistriţa şi Piatra Fântânele sau invers, o strălucire pe care acestea le merită şi cu forţe unite tot ceea ce s-a făcut până acum ar îmbrăca noi valenţe.

Cu o condiţie. Să dorim de la cel în vârstă până la cel de vârstă fragedă să nu mai exportăm buşteni, ori să dăruim altor bogăţiile reale pe care munţii bârgăuanilor şi nu numai munţii le au.

Haideţi să încercăm. Haideţi să dovedim că împreună putem fi, cu adevărat, puternici. Şi dacă gândim că o facem pentru viitor, pentru noi şi copiii noştri, pentru ei şi pentru copiii copiilor noştri, atunci şi Bunul Dumnezeu ne este în preajmă. Şi ne ajută! Dar dacă uităm că fără perspectivă pentru copii şi viitor, atunci cu adevărat nimic nu e.

Adrian Mănarcă