COLONEL PETRE VLAȘIN, DIN PERIȘOR, A TRECUT PRAGUL VEŞNICIEI

Plecat încă din anii tinereții, din satul natal Perișor-Zagra, spre a fi de folos țării, ajungând la gradul de colonel, conform pregătirii și năzuinței sale nelimitate spre noi împliniri, ofițerul superior s-a căsătorit cu poeta Raveca Vălean din Mintiu, stabilindu-se în orașul Dej, unde s-au născut cele două fetițe minunate, una arhitectă plecat[ pe teren american și una economistă stabilită în localitate. O familie minunată, cu preocupări utile, prezenți  în viața urbei cu tot ce au mai bun, în primul rând cu sufletul lor curat și binefăcător, având mereu în suflet speranțele oamenilor din satul „de acasă”, din mijlocul cărora s-a ridicat ca un vestitor al împlinirilor pe toate planurile, fiind un  continuator normal al bunului simț, element caracteristic satului tradițional.

Născut și crescut într-un mediu profund religios, a dovedit în scurta sa viață atâtea mărturii de credință autentică, participând la slujbele religioase atât în orașul de pe Someș, cât și în satul dintre dealuri, unde urca cu plăcere din Piatra, Mireș, trecând prin pădurea de stejar, prin locurile zburdălniciei anilor „de acasă”, anii de când a început să-și zidească altarul, credința pentru viața ce a coborât de Sus, binecuvântându-l.

A fost părtaș la scrierea vieții satului, venind cu noi elemente în completarea monografiei, ocupându-se în mod special de eroii satului, de luptătorii locali din cele două confruntări mondiale, scriind portretele în cuvinte a celor trecuți în veșnica amintire, ca dovadă, și-a  revendicat descendența fizică și spirituală dintr-un anumit spațiu geografic – Perișorul.

A venit la neamurile din sat, în special la nepotul de soră, la preotul paroh, și la primar cu propunerea edificării unui monument dedicat eroilor. Ideea colonelului din Vătașniță a prins rădăcini. Monumentul stă de strajă satului, în fața bisericii cu numele eroilor perișoreni și o placă cu versurile dedicate eroilor semnate de  soția dânsului, doamna poetă Raveca. A folosit metode eficiente de investigare, de popularizare și mobilizare, ca dovadă, la dezvelirea și sfințirea monumentului a participat întregul sat, iar fiul satului, Petre Vlașin, a venit cu fanfara militară din Dej și două plutoane de militari, fiind o ceremonie militară de înaltă ținută, ceremonie condusă de colonelul Petre, acea unitate organică a sufletului său, ca o expresie a purității de neam și rasă. Prin astfel de implicări cărturarul perișorean reprezintă prin sine noțiunea de sat și totodată noțiunea muncii, cum spunea Goga, „Ne cheamă pământul”. De data aceasta nu spre a-l răscoli, spre a da roade, ci spre odihnă în acest loc cu verdeață, de pe comoara din Dealul Florilor, unde își face transferul începând cu data de 22 noiembrie 2020, ora 13, fără ceremonie militară și fără pluton de salut, ci doar cu  membrii familiei ce-l deplâng și-l onorează cu lacrimile ce curg șuvoi, un mit al străbunilor, dar și simbolurile naturale ce-i înconjoară noua casă, dealul, arborii, apa, cerul, simboluri ale rezistenței și totodată suport moral, învestite de dânsul ca priceput vânător cu atributele veșniciei și ireversibilității timpului.

Al său suflet se-nalță pe aripi de-un foc sfânt, viața sa a fost vocea unei conștiințe.

Drum bun, DOMNULE COLONEL, dragă prieten și colaborator Astrist, ce te-ai dăruit pe tine pentru binele tuturor, prin complexul de calități alese, atitudine cuviincioasă, respectuoasă, cumsecade, ospitalieră și cinstită. Unicul lucru care contează este ca până la final SĂ FII IUBIT.