Comuna … din Paris

   O „incursiune”, chiar sumară, în istoria Franței din anii 1870-1871, scoate în evidență o stare de agitație deosebită a unei bune părți a populației, determinată de înfrângerea militară în războiul cu Prusia, de condițiile înrobitoare puse de învingători și acceptarea acestora, de acțiunile brutale ale celor aflați la putere împotriva celor nemulțumiți. Lupta pentru a prelua puterea a căpătat cele mai mari proporții în Paris, unde guvernul se retrage la Versailles, iar puterea este preluată cu ajutorul poporului de Comitetul Central al Gărzii Naționale. Se propune formarea „Comunei”, ca o nouă formă de guvernare. Ziua alegerilor pentru Comună este 26 martie 1871, la deschiderea urnelor s-au numărat 229.167 voturi pentru Comună,din totalul de 485.569, așa că au început pregătirile ca pe 28 martie să aibă loc proclamarea Comunei. Evenimentul la care participă mulțime de oameni capătă o semnificație deosebită când pe o estradă, Comitetul Central al Gărzii Naționale declară mandatul său expirat și remite puterile Comunei. În fruntea ei a stat un Consiliu format din 86 de membri care dețineau întreaga putere de stat, legislativă și executivă. S-a trecut la reorganizarea serviciilor publice, la simplificarea lor, la reorganizarea Gărzii Naționale care devenea singura forță armată a orașului Paris.

   Guvernul aflat sub conducerea gen. Thiers, retras la Versailles, își pregătește meticulos revanșa spre a prelua din nou puterea. Complexitatea sarcinilor pe care trebuia să le rezolve Comuna și imposibilitatea rezolvării lor rapide, au generat în continuare nemulțumiri, abil speculate de guvernul retras la Versailles. Generalul Mac Mahon, capitulardul din fața prusacilor la Sedan, primește la 6 aprilie 1871 comanda armatei versailleze, care sporește mereu prin eliberarea soldaților francezi luați prizonieri de prusaci. Aceștia vor să arate de ce sunt în stare în confruntarea cu proprii compatrioți. Urmează „zile de lupte” între locuitorii Parisului și armata guvernului de la Versailles, cu izbânzi și înfrângeri de ambele părți. Beneficiind de superioritate , mai ales în tehnică de luptă, versaillezii pătrund cu mare greutate în Paris, înlătură cu tunurile baricadele de pe străzi, cuceresc cartier după cartier, fort după fort, poartă după poartă, casă după casă, până ajung în apropierea cimitirului Pere-Lachaise, unde, pe 28 mai 1871 se consumă ultima rezistență a comunarzilor. Pe lângă pierderile din timpul luptelor pentru apărarea Parisului, 30.000 de comunarzi au fost asasinați, 50.000 arestați, mulți au emigrat pentru a scăpa de „vânătoarea” declanșată de cei care au preluat puterea.

   La împlinirea a 150 de ani de la proclamarea „Comunei   …    din Paris” și de la existența ei, nu e rău să ne amintim de acele timpuri.