Comunicarea interculturală prin disciplinele de învăţământ

Prof. Nicolae Florin Şincari

În contextul globalizării, studiile dedicate comunicării interculturale au dobândit o relevanţă teoretică indiscutabilă şi o însemnătate aplicativă tot mai evidentă. Ele abordează într-o manieră interdisciplinară un orizont problematic nou, cu implicaţii multiple. Asistăm la interacţiuni complexe, fără precedent ca amploare, între indivizi, grupuri şi societăţi, fenomen care produce profunde schimbări în structura identitară a culturilor.
Comunicarea interculturală, care a devenit o disciplină de studiu în universităţile din întreaga lume, a redeschis dosarul unor teme perene ale gândirii sociale, precum unitatea şi diversitatea culturilor, relaţia dintre noi şi ceilalţi, criza identităţilor şi redefinirea lor sub presiunea combinată a mai multor factori. În mod surprinzător, problema diferenţelor culturale şi a identităţilor a ieşit azi din tratatele de antropologie şi a ocupat scena tensionată a istoriei reale, unde conflictele identitare sunt la ordinea zilei.. Experienţele interculturale ne îmbogăţesc spiritual, ne deschid noi orizonturi de înţelegere a lumii şi ne obligă la o evaluare comparativă implicită, care ne ajută să ne cunoaştem bine propria identitate.
Dialogul intercultural este şi un dialog al imaginilor identitare. Lumea a devenit, în întregul ei, un,,bazar’’în spaţiul comunicaţional global. Postmodernitatea a impus o schimbare de paradigmă în abordarea identităţilor. Imaginea reprezintă acum un capital simbolic cu valoare strategică. Identitatea noastră face corp comun cu imaginile ei în reprezentările celorlalţi. România este un caz instructiv pentru această temă. De la Cantemir, care constata cu durere, în urmă cu trei secole, că despre români ,,nimeni sau numai puţini străini au o imagine adevărată’’, şi până astăzi, când suntem integraţi în Uniunea Europeană, ne confruntăm cu un deficit de imagine. Gânditorii români au tradus mereu ecuaţia noastră geopolitică şi au problematizat intens aceste teme, astfel încât cultura română beneficiază de un îndelung exerciţiu reflexiv asupra identităţii culturale şi a comunicării dintre culturi.
Dacă am amintit la început că problema comunicării interculturale a intrat în atenţia universităţilor din întreaga lume, consider că este potrivit să trec în revistă câteva aspecte privind modul cum se reflectă acest fenomen în procesul nostru de învăţământ. Dinamica socială a ultimelor decenii a adus în faţa lumii contemporane o serie de provocări faţă de care domeniul învăţământului nu poate rămâne indiferent. Aşadar, educaţia interculturală vizează o abordare a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau în considerare interacţiunile spirituale, beneficiile schimburilor dintre culturi, într-un proces de legitimizare a unei identităţi culturale deschise.Interculturalitatea se impune în învăţământul modern ca o necesitate spre a răspunde cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane, prin dezvoltarea interesului elevilor faţă de aspectele interculturale, prin dezvoltarea atititudinii de empatie culturală şi interculturală. Noul curriculum încearcă să răspundă cerinţelor de a asigura în cadrul procesului educaţional orientarea către valori şi credinţe, cultivând respectul pentru diversitatea culturală şi pentru identitatea culturală proprie.
Atât programa şcolară de gimnaziu, cât şi cea de liceu menţionează ca obiectiv cunoaşterea culturii locale şi naţionale, precum şi deschiderea interesului spre cultura diversă a Europei, dar manualele nu sunt prea generoase în acest sens, ceea ce face ca rolul profesorului de la toate disciplinele să crească în mod considerabil prin folosirea unor strategii care să ducă la aprofundarea noţiunilor de cultură şi interculturalitate.
Aş porni de la câteva discipline care se predau la nivelul ciclului liceal şi, nu numai. De exemplu, învăţarea limbilor moderne. Ne putem pune însă câteva întrebări: Oare cunoaşterea lor, ne modelează modul în care vedem lumea, felul în care gândim, sau alegerile pe care le facem în viaţă ? Oare oamenii care vorbesc limbi diferite gândesc diferit, doar pentru că aşa-i învaţă limba ? Dacă învăţăm o limbă nouă, ne vom schimba modul în care percepem lumea ? Aceste întrebări, nu numai că i-au preocupat pe oamenii de ştiinţă, dar ele au stârnit şi controverse în rândul filozofilor, antropologilor, lingviştilor, psihologilor.
Necesitatea învăţării limbilor străine este impusă şi de faptul că nu ne putem lipsi de comunicare, nu putem trăi singuri, izolaţi de lumea care ne înconjoară. Am trecut printr-o experienţă care ne-a demonstrat acest lucru. E vorba de perioada comunistă, când în şcoală era obligatorie, învăţarea la alegere a două limbi moderne, dar nimeni, sau puţini erau aceia care se gândeau că le vor fi de folos, atâta vreme cât graniţele erau închise, iar comunicarea era imposibilă. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Cine vorbeşte cel puţin o limbă străină este mai bogat din punct de vedere spiritual. Poate comunica şi se poate bucura de frumuseţea acestui privilegiu. Prezenţa celor de dincolo de hotarul nostru ne ajută să luminăm graniţa conştiinţei noastre. Ceea ce creăm împreună este mult mai mult decât ce putem face singuri. Singurătatea ne încetineşte foarte mult ritmul de creştere şi transformare. Avem nevoie de prezenţa celorlalţi pentru a învăţa abecedarul fericirii şi apoi să vorbim fluent, pe mai multe limbi.
Din relatarea, unei colege de la ciclul primar, am reţinut un aspect al activităţii sale la clasă şi anume că, diversitatea lingvistică reprezintă cheia unei bune comunicări intercuturale şi este unul dintre elementele principale ale bogatului patrimoniu cultural al continentului. Pornind de la această idee, activitatea ei a debutat cu brainstorming referitor la ţările din Europa şi limba vorbită de locuitorii acestora. A extras câteva jetoane cu steagurile statelor europene. După ce fiecare elev a aflat,, din ce ţară provine’’, a asociat şi jetonul cu salutul adecvat, pe care l-a memorat şi apoi l-a scris pe tablă. Fiecare elev a rezolvat individual o fişă în care se cerea asocierea drapelului cu numele ţării şi cu limba vorbită, apoi într-o ,,călătorie’’a colorat steagul ţării din care provenea. Destinaţia finală a călătoriei a fost Parisul, elevii studiind la clasă limba franceză. S-au salutat şi s-au prezentat, apoi au interpretat cântecul,, Sur le pont Avignon’’
Pentru fiecare disciplină şcolară există o gamă variată de exemple prin care putem să realizăm comunicarea interculturală. Şi pentru că eu predau educaţia muzicală, cred că este potrivit să fac o scurtă incursiune în acest domeniu pentru a argumenta scopul şi rolul muzicii în comunicare. Luwig van Beethowen spunea că ,,Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde’’, iar Platonsusţinea că este singurul grai fără cuvinte pe care îl înţeleg toate popoarele. Este adevărata limbă universală’’
Dintre toate sistemele de comunicare, muzica este cel mai complex. E greu să formulezi în cuvinte ceea ce îţi transmite muzica, dar fiecare iubitor al acestei arte simte un mesaj pentru zonele intime, profunde ale eului său. Muzica este mijocul de comunicare cu ajutorul sunetelor care sunt puse în valoare prin câteva elemente distincte : tonul vocii, ritmul, accentul.Ea reprezintă o cale de comunicare directă, intraverbală ( vorbeşte fără cuvinte ) între ceea ce ea sugerează sau evocă şi ascultătorul care îi decodifică mesajul. Limbajul muzical nu are limite, el conţine totul, poate exprima totul. Aşa cum limbajul vorbit sau scris conţine cuvinte, limbajul matematic are la bază cifre şi semne, limbajul muzical se exprimă prin note. Muzica este una dintre cele mai răspândite arte, producând, la fel ca literatura sau ca şi artele plastice răscoliri adânci sau emoţii înălţătoare, veselie sau melancolie. Oricine este convins că, pentru a te înţelege cu cei din Franţa trebuie să ştii limba franceză, pentru a te înţelege cu ruşii trebuie să înveţi limba rusă, pentru a te înţelege cu chinezii e nevoie să cunoşti chineza, cu evreii, ebraica ş.a. m d. Însă, absolut toţi oamenii vibrează şi comunică prin muzică, pentru că acest limbaj nu se decodifică în lumea fizică. Deci sunetul este un produs fizic prin vibraţia lui pe o anumită frecvenţă te poartă în lumea emoţiilor, a trăirilor sufleteşti şi a spiritului. Prin muzică se poate comunica cu oamenii de pe toate continentele. Nu are nevoie de translatori şi nu se traduce dintr-o limbă în alta. Ea are un caracter universal. Dacă ieşi pe stradă şi priveşti în jur, vei vedea elevi, adolescenţi, oameni maturi, care au ceva comun : ascultă muzică la telefon, mp3 sau la alte mijloace tehnice moderne.
Ca formă de manifestare artistică, muzica joacă un rol important în viaţa omului, de la experienţele estetice şi emoţionale, la experienţele intra- şi interpersonale. Muzica porneşte din corpurilenoastre. Suntem capabili de a produce sunete muzicale prin vibrarea corzilor vocale, prin lovirea palmelor sau a picioarelor. De asemenea, exprimarea ritmică pare a fi importantă încă de la o vârstă foarte fragedă. Conform lui Wood, muzica poate îmbogăţi toate laturile personalităţii umane.
În calitatea mea de profesor de muzică, încerc să fac tot ceea ce este posibil ca elevii mei să înţeleagă muzica, s-o iubească, s-o folosească şi ca mijloc de comunicare, căci ce poate fi mai frumos şi mai înălţător decât să te integrezi în ,, concertul lumii’’ care promovează binele şi fericirea oamenilor

Bibliografie :

1. Alexanru,Fl.,Dialogul intercultural în predarea limbilor străine, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010
2. Drăgoi, C.M,. Comunicare prin muzică. Vorbe înţelepte. Pe internet, citate celebre.
3. Cucoş, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Iaşi, Editura Polirom, 2000
4. Cozma T., O nouă provocare pentru educaţie : interculturalitatea, Iaşi, Editura Polirom, 2000
5. Munteanu,A.M., Comunicare şi semn muzical, Editura Pro Arte, Constanţa,2004
6. Nedelcu, A., Învăţarea interculturală în şcoală, Editura Homanitas Educaţional, Bucureşti, 2004
7. Plugaru, L., Pavalache, M,.Educaţie interculturală, Editura Psihomedia, Bucureşti, 2007

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5