CONŞTIINŢA RESPONSABILITĂŢII

MOTTO:

Eu însumi sunt o întrebare adresată lumii,

iar eu trebuie să furnizez răspunsul meu,

căci altfel sunt redus doar

la răspunsul pe care mi-l va da lumea.

C. G. Jung

În cadrul rubricii SCRISUL şi CITITUL ca TERAPIE, din ziarul RĂSUNETUL, am remarcat citind articolul: TREPTE CĂTRE DIVINITATE, că autoarea, Jeniţa Naidin, a studiat scrierile lui S. N. Lazarev. Într-o perioadă a vieţii mele, şi eu m-am ajutat cu aceste scrieri, intitulate generic: DIAGNOSTICAREA KARMEI şi pot confirma că sunt folositoare. Totodată, am conexat afirmaţiile scriitoarei din articol, cu ideile sale publicate în cartea, SCRISUL şi CITITUL, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2007, astfel încât, am scris cele ce urmează.

Am analizat rezultatele obţinute de oameni atunci când se ocupă de Sinele lor real şi am observat că dezvoltarea interioară conduce la o conştiinţă reală a responsabilităţii.

În diferite etape ale vieţii, omul, ce are o conştiinţă reală a responsabilităţii, poate lua decizii bune şi, chiar în aceste vremuri contemporane atât de grele, rămâne optimist, care nu este deloc virtutea celor proşti, dimpotrivă, optimismul este în mod real o cucerire făcută cu mare greutate de către spirit.

Parcurgând cele 151 de pagini ale cărţii SCRISUL şi CITITUL, am observat cum, printre frazele prin care se referă la cărţile citite de domnia sa, Jeniţa Naidin inserează momente din viaţa sa personală, din evoluţia Sinelui său. Spiritul scriitoarei reuşeşte să devină suficient de puternic pentru a rezista atacurilor din exterior şi a găsi motive de optimism. Se vede că nu i-au fost străine învăţămintele şi propriile experienţe legate de puterea Divinităţii, cât şi informaţii utile privind medicina energetică, psihologia, din moment ce a luat, intuitiv sau raţional, decizii care i-au schimbat viaţa, şi a putut să îşi ajute familia şi semenii.

Îmi vin acum în minte cuvintele unui medic contemporan, Ben Johnson, care spunea: „Întrăm acum în epoca medicinii energetice. Totul în Univers are o frecvenţă şi tot ce aveţi de făcut este să schimbaţi frecvenţa ori să creaţi o frecvenţă opusă. Iată cât este de uşor să schimbi orice în lume, fie că e vorba de probleme legate de boală sau de emoţii, fie de orice alt lucru. Este ceva extraordinar. Este cel mai important lucru pe care l-am descoperit vreodată.”

Cred că pentru a-şi restabili starea de sănătate fragilizată din cauza unui stres intens şi prelungit, dar şi din lipsă de afecţiune, după cum afirmă în carte, autoarea s-a ajutat, în timpul autoanalizei ce a făcut-o ani de zile, în primul rând de credinţa în Dumnezeu şi acest lucru rezidă, îndeosebi, din Capitolul II din carte intitulat: Despre cum m-a ajutat pe mine rugăciunea.

Voi cita câteva cuvinte ale Jeniţei Naidin: „Privind în urmă, ştiu că rugăciunea mi-a fost de mare folos. Consider că am putut să depăşesc o oboseală accentuată a sufletului, care s-a instalat acum câţiva ani, cu ajutorul rugăciunii şi a unei autoanalize sincere a interiorului meu. Nimic nu este mai greu, mai apăsător, pentru un om, decât să privească sincer în el însuşi. Acest lucru necesită o energie şi o perseverenţă aparte, dar, atât timp cât îţi recunoşti propriile dificultăţi şi le cauţi un remediu, Dumnezeu te ajută să rezolvi problema. [...] Mi-am spus în sinea mea că este momentul să îmi ajut altfel copiii, în primul rând să mă rog pentru ei permanent [...]. Mi-am zis: este Planul lui Dumnezeu pentru această perioadă din viaţa mea, iar alţi oameni sunt mult mai necăjiţi decât mine.”(pag.108-109).

Cartea SCRISUL şi CITITUL cuprinde multe învăţăminte şi cuvinte de înţelepciune, fie desprinse de autoare din viaţa sa, fie ne propune citate din studiile şi cărţile unor prestigioşi scriitori. Din ele rezultă importanţa unei reale conştiinţe a responsabilităţii.

Când ne vorbeşte despre cartea VULTURUL RĂNIT, Viaţa Sfântului Grigorie Teologul, Jeniţa Naidin ne redă cuvintele Sfântului Grigorie Teologul când i s-a cerut să se pronunţe cu privire la calităţile celor ce vor să fie dascăli ortodocşi: „Să ştiţi însă că dascălii ortodocşi sunt cu adevărat aceia care mai întâi se străduiesc să se curăţească, să se lumineze, să înveţe, să se apropie de Dumnezeu, să se sfinţească. Aceştia pot mai apoi să caute să-i curăţească pe ceilalţi, să-i înveţe, să-i lumineze, să-i sfinţească, să-i unească cu Dumnezeu.”

Cu duioşie mă gândesc la fratele meu, preotul Ioan V. Mizgan, plecat acum la Cer, despre care ştiu că îndeplinea aceste condiţii.

Vedem cum, citind cărţi ziditoare, autoarea s-a ajutat pe sine pentru că s-a folosit de forţe mai înalte. Ştim că gândurile noastre ne determină condiţiile de viaţă, că există o corelaţie strânsă între activitatea spirituală a omului, funcţionarea fizicului şi a destinului său. Omul este ceea ce gândeşte. Omul pozitiv, constructiv, înaintează prin viaţă cu curaj şi voinţă, se conduce prin cunoaştere şi intuiţie. Omul intuieşte, din ce în ce mai mult, că imensele surse de forţe cosmice pot fi transformate spre binele Omenirii dacă sunt utilizate cu pricepere.

Ştiinţa are un impact foarte mare asupra vieţii şi de aceea spiritualităţii şi religiei îi revine rolul de a aminti oamenilor de propria lor umanitate.

Când am citit depre autoexilul autoarei cărţii SCRISUL şi CITITUL, gândul m-a dus la cuvintele medicului-psiholog C.G. Jung: „Solitudinea nu survine din cauză că nu avem oameni în jurul nostru, ci mai degrabă din cauză că nu le putem comunica lucruri care nouă ni se par importante sau din cauză că socotim valabile gânduri care celorlalţi li se par improbabile. [...] Când cineva ştie mai multe decât ceilalţi, devine singuratic. Singurătatea nu este însă necesarmente opusă comunităţii, căci nimeni nu simte comunitatea mai profund decât o simte singuraticul, şi comunitatea înfloreşte numai acolo unde fiecare singuratic îşi aminteşte de specificul său şi nu se identifică deci cu ceilalţi.”

Recomand, cu căldură, lectura cărţii SCRISUL şi CITITUL cititorilor de orice vârstă.