Consumerismul – boala societăţii româneşti postdecembriste

Consumul a devenit pentru oameni, la sfârşitul primului deceniu al acestui secol, o formă cretină şi agresivă de competiţie socială, cumpărătorul având iluzia unui sentiment de siguranţă şi a unei false stări de bine. În societatea românească s-a instaurat un adevărat cult al agoniselii, alimentat de clasa politică postdecembristă care a distrus întreaga economie: industria, agricultura, turismul, finanţele, a sugrumat cu bună ştiinţă clasa de mijloc care abia se înfiripase, care avea rolul istoric de echilibru în societate şi de creare a bunăstării generale. Consumeriştii, de la ministru, lider politic şi până la ultimul funcţionar public, au devenit sclavi ai insatisfacţiei, ai timpului şi ai banilor, ajungând să obţină mai multă împlinire datorită actului cheltuirii decât a obiectelor achiziţionate.

Însăşi familia, structurată azi pe tipologia consumului, are de suferit. Orarul prelungit de muncă, acolo unde încă se mai munceşte, determină scurtarea timpului petrecut acasă, în familie, iar masa de seară, odată un timp sacru al familiei, al conversaţiei şi companiei, aproape că a dispărut din peisajul benefic al familiei moderne absorbită de dezideratul consumului. Angrenate în ruleta consumului şi mânate de dorinţa de a primi din ce în ce mai mult pe termen scurt şi foarte scurt, multe familii s-au dezmeticit prea târziu, când erau deja prizoniere ale unor credite sufocante, acordate în veselie şi cu condiţii ascunse, multe dintre ele s-au destrămat, iar pe fondul unor cheltuieli nesăbuite, s-a ajuns şi la acte de suicid.

Văzând astăzi goana tuturor pentru agoniseală şi pentru consum, aproape că îţi vine să crezi că nu este vorba de nicio criză economică, ci de una morală, socială, psihologică, un fel de efect al acelui bulgăre de sare din povestea lui Ion Creangă. Mollurile şi Fast-Foodurile apărute ca ciupercile după ploaie, până şi în cele mai nenorocite oraşe, au devenit pentru români adevărate temple ale Zeului Consum, la care se închină şi în care mersul la cumpărături creează o rutină săptămânală, supermarketurile şi shoppingul tinzând să înlocuiască tabieturile socio-religioase ale indivizilor. Majoritatea acestor sclavi ai Zeului Consum sunt din aceia care au dat în boala agoniselii, fără muncă, pentru că un individ care câştigă un ban muncind din greu, cinstit, ştie cum să-l drămuiască, dar din păcate, aceştia sunt prea puţini.

Un sociolog american, bun observator al conexiunilor, aprecia că noi „cheltuim mai mult decât ne dăm seama, ne îndatorăm mai mult decât am admite şi ignorăm multe dintre conflictele morale conexe achiziţiilor noastre.

Oricare ar fi finalul acestei crize, lumea ar trebui să înveţe cel puţin o lecţie importantă: lăcomia nu face bine nici la sănătatea economică şi nici la sănătatea mintală a celor care trăiesc de pe urma ei.