Copiii cu nevoi speciale, învingători de două ori

Să ai un copil cu dizabilităţi fizice în România poate deveni un adevărat calvar pentru părinţii care vor ca acesta să meargă la o şcoală normală.

Chiar dacă România a adoptat toată legislaţia europeană cu privire la protecţia copilului şi a persoanelor cu dizabilităţi şi s-a angajat să asigure toate facilităţile pentru persoanele cu handicap, acest lucru nu se întâmplă în realitate.

Şi vine un eveniment precum Olimpiada Inocenţilor şi trage un semnal de alarmă, sensibilizarea societăţii vizavi de copiii cu nevoi speciale.

Olimpiada Inocenţilor a avut anul acesta peste 350 de eroi, peste 350 de copii cu dizabilităţi, în termeni medicali, în termeni umani - copii cu nevoi speciale.

Evenimentul a fost colorat în albastru şi portocaliu. Mulţi copii, profesori, voluntari şi multă voinţă. De fiecare dată prezenţa la acest eveniment, ne demonstrează cât de egoişti şi veşnic nemulţumiţi suntem noi, oamenii normali.

Copiii cu dizabilităţi sunt nişte copii speciali şi nu sunt cuvinte mari. Cine s-a oprit pentru câteva minute să îi urmărească, e imposibil să nu fi rămas impresionat de ambiţia, voinţa de a reuşi. Ce mai au special este felul în care ei îşi manifestă bucuria victoriei.

Atmosfera a fost una absolut normală, cu emoţii, cu încurajări, îmbrăţişări, galerie, punctaje, ceremonie de premiere, bucurie.

Nici unul dintre cei prezenţi, fie sănătos, fie mai puţin sănătos, nu a avut vreun complex de superioritate sau inferioritate, pentru că, în concurs, fiecare a vrut să fie egal cu el însuşi şi cu toţi.

A fost mai mult un exerciţiu de socializare, bine construit, prin care copiii cu nevoi speciale au devenit nişte candidaţi serioşi la şansă.

,,Copilul cu dizabilităţi este parte din societate. Nu avem voie să-l ţinem ascuns, ferit de ochii lumii, de mila sau dispreţul ei, ci suntem datori să-i permitem să trăiască alături de noi, să se integreze, să aibă dreptul la educaţie pentru a deveni, cândva, unul dintre noi, capabil să se descurce fără asistenţă, fără ajutor.

Recuperarea acestor micuţi şi integrarea lor reprezintă o muncă foarte grea şi delicată, de lungă durată, dar fiecare copil câştigat este o recreare, o reparare a ceea ce soarta a deformat. Pentru că el, deşi diferit şi cu nevoi şi particularităţi speciale, este la fel de unic ca şi noi”, îmi spunea unul dintre profesorii prezenţi.

Asta mi-a transmis şi Andrei, un băieţel de 3 ani, cu sindrom Down.

,,Ne bucurăm că am avut deschidere în rândul celor cărora le-am cerut sprijinul. Dorim să le insuflăm acestor copii încredere în forţele proprii, dar şi bucuria de a trăi. Scopul manifestării este de a-i scoate pe aceştia din case, de a-i integra în societate şi de a le arăta oamenilor cât de frumoşi sunt copiii în ciuda handicapului de care suferă”, ne-a declarat Marin Mic director executiv al Fundaţiei Inocenţi Bistriţa.

Ca la fiecare ediţie, Olimpiada Inocenţilor ne oferă o lecţie de viaţă, ne arată încă odată ce înseamnă solidaritatea şi responsabilitatea socială.