Corina Farcaş: Sunt împăcată cu mine însămi, cu deciziile luate şi ştiu că există loc de mai bine

Doris Moldovan: Femeia cu care vom sta de vorbă este Corina Farcaş, tânără, frumoasă, mămică, antreprenor.

       Corina Farcaş: Mulţumesc pentru provocare. Nici nu am ştiut cum s-o interpretez iniţial, apoi mi-am zis, de ce nu aş accepta o astfel de provocare de a  vorbi despre mine însămi. Mă scoate din zona de confort şi asta e foarte bine.  O să încerc să tranmit din experienţa mea de viaţă pentru că am multe de povestit.

       D.M.: Cine este Corina Farcaş?

       C.F.: Corina Farcaş, înainte de a lua această titulatură de „femeie europeană”, este copilul unor oameni minunaţi care au făcut foarte multe lucruri bune pentru mine. Mama mea este un exemplu de femeie luptătoare, este un exemplu de femeie care a reuşit în viaţă şi, în ciuda faptului, că este o femeie simplă, este un model pentru mine şi m-a încurajat mereu în ceea ce fac, chiar dacă posibilităţile materiale au fost limitate, ea a fost alături de mine şi niciodată nu mi-a contestat deciziile luate în anumite momentele ale vieţii.

       D.M.: Hai s-o luăm de la început. Care este parcursul profesional, ca să înţeleagă lumea de ce ai fost nominalizată pentru „femeia europeană”?

       C.F.: Primul meu job a fost în turism, în urmă cu mai bine de zece ani, când o prietenă mi-a spus că ea crede că mi s-ar potrivi foarte bine să lucrez la recepţia unui hotel. Este adevărat că nu ştiam ce înseamnă acest job, dar am acceptat provocarea pentru că mie îmi plac provocările m-a sprijinit moral în tot ceea ce fac în general, şi le accept cu sufletul deschis. Şi am nimerit într-unul dintre cele mai frumoase colective în care aş fi putut nimeri vreodată. Sunt nişte oameni minunaţi, care şi astăzi îmi sunt aproape. Am descoperit că este domeniul pe care-l caut, ulterior am început şi o facultate de profil, pentru că eu mă orientasem întru cu totul altă direcţie. Am absolvit Facultatea de Geografie- Universitatea Babeş-Bolyai şi am rămas în domeniul acesta până în 2007, când a venit pe lume una dintre fiicele mele. Am rămas acasă cu fiica mea un an de zile, după care s-a ivit oportunitatea de a lucra într-un hotel de renume pentru serviciile turistice din Bistriţa. Chiar dacă eram la un an de la naşterea fetiţei mele, am acceptat această provocare pentru că era o şansă pe care nu puteam să o ratez. Am început să lucrez, în iulie 2008, la hotel „Coroana de Aur”, la recepţie. Lucrurile erau diferite, erau mai multe departamente, mai mulţi clienţi, un job care îmi oferea mai multe avantaje decât jobul anterior.

După doi ani de muncă în recepţie a venit o propunere de promovare pe care am acceptat-o şi, în 2010, am devenit director executiv la Hotel Coroana de Aur. A fost o muncă foarte frumoasă, mi-a oferit foarte multe satisfacţii, am învăţat foarte multe lucruri şi am crescut, profesional, foarte mult. Am moştenit conducerea hotelului de la o persoană care nu mi-a oferit prea multe informaţii şi atunci a trebuit să caut singură răspunsul la întrebările pe care le aveam. Însă eu cred că a fost o experienţă minunată pentru mine.

       D.M.: Presupun că acest job ţi-a cerut foarte mult timp...

       C.F.: Da, a implicat foarte mult timp... La doi ani după această numire s-a întâmplat să rămân din nou însărcinată şi să vină pe lume cea de-a doua fetiţă şi atunci mi-a fost foarte greu. În momentul în care ai doi copii priorităţile se schimbă deja, chiar dacă ai un job frumos, chiar dacă e un job cu multe provocări şi atunci mi-am dat seama că trebuie să fac o schimbare din punct de vedere profesional, pentru că cineva sau ceva urma să fie neglijat. Şi am luat o decizie care, în timp, s-a dovedit a fi o decizie înţeleaptă: în iulie 2014 am încheiat colaborarea cu Hotel „Coroana de Aur”. M-am trezit dintr-o dată dintr-un ritm de viaţă agitat, cu foarte mult timp liber, dar acest timp liber l-am petrecut cu fetele mele. Vreau să povestesc momentul când am luat această decizie. Era vară, stăteam pe terasă, fetele mele se jocau cu furtunul cu apă, iar fiica mea cea mare mi-a spus „Mamă, e atât de bine să te avem aici, să fii şi tu cu noi. Tu nu trebuie să faci nimic, doar să stai aici cu noi, nici măcar să vorbeşti, dar e aşa de bine să te avem aici, acasă”. Şi atunci s-a produs acel click. Şi atunci mi.am zis: trebuie să fac ceva. E adevărat că nu foarte multă lume ar fi renunţat la un asemenea job, dar sunt foarte mulţumită şi foarte împăcată cu decizia pe care am luat-o.

       D.M.: Şi acum, ce faci?

       C.F.: Am avut o perioadă de pauză, în care m-am odihnit şi m-am gândit foarte mult la mine. Anul trecut m-am înscris la un curs de formator, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie Bistriţa-Năsăud, un curs foarte bine organizat. După acest curs, eu mă aşteptam să mă aleg cu o diplomă, dar acolo am întâlnit un om minunat, pe Dora Baba, lectorul acelui curs, care mi-a demonstrat că prezenţa mea acolo înseamnă mai mult decât să obţii o diplomă. M-am regăsit foarte mult şi în partea aceasta de formare profesională. Ideea este că îmi place foarte mult să interacţionez cu oamenii şi, cumva, m-am regăsit. Munca aceasta îmi permite să-mi organizez propriul program. Este şi o cerere pe piaţă pentru astfel de oameni, de formare, de training. În ianuarie am început să susţin primele cursuri, iar feedback-ul pe care le-am primit din partea cursanţilor nu a făcut altceva decât să-mi întărească încrederea, care era uşor şubrezită de toate evenimentele care s-au petrecut în viaţa mea profesională. Şi, astfel, mi-am dat seama că sunt din povestea respectivă şi că pot să transmit.

       Îmi amintesc de un curs organizat la Rodna, iar oamenii de acolo mi-au spus: „Am învăţat foarte multe lucruri despre antreprenoriat de la dumneavoastră, dar experienţa dumneavoastră de viaţă şi modul cum ne-aţi prezentat lucrurile ne-au făcut să înţelegem mult mai mult”. Mai pot spune că am foarte puţini absenţi la cursurile mele şi asta spune ceva.

       D.M.: Cei apropiaţi ţie, soţul, familia, părinţii, te-au susţinut în tot acest demers?

       C.F.: Da, m-au susţinut foarte mult. Soţul meu are un mod „bizar” de a mă susţine. „Bizar” în sensul că nu este adeptul dulcegăriilor şi al victimizărilor, el este o persoană foarte directă care mi-a spus franc şi clar că ce nu mă ucide, mă face mai puternică. Şi aşa este. Şi sunt convinsă că în momentul de faţă el este foarte mândru de mine, de noua direcţie pe care am luat-o, fără niciun ajutor. Pur şi simplu, prin forţe proprii. Am început să fac un alt lucru şi am luat-o de la zero şi cred că asta îl face pe soţul meu să fie foarte mândru de mine, de ceea ce fac acum.

       D.M.: Concluzia ar fi că orice situaţie dificilă are o rezolvare...

       C.F.: Cu siguranţă nu există lucruri care să ne pună piedici. Singurul lucru şi singurul moment în care nu mai putem face nimic este atunci când nu mai suntem. Dar, atât cât suntem aici, putem să facem, putem să creştem, putem să învăţăm, putem să evoluăm, putem să facem tot ceea ce ne dorim. Nu există nu pot dacă îţi doreşti cu adevărat.

       În acest moment sunt foarte împăcată cu mine însămi, cu deciziile luate şi ştiu că există loc de mai bine, există loc de creştere şi voi creşte.

       D.M.:  Este important să fim împăcaţi cu noi ca să reuşim în viaţă?

       C.F.: Categoric, da. Atunci când te raportezi la ceilalţi, când îţi pasă mereu de ceea ce cred ceilalţi despre tine atunci ai o problemă. Însă eu, prin toate experienţele prin care am trecut, mi-am dat seama că este o greşeală să mă raportez la ceilalţi. Acum mă raportez la mine însămi, nu mă uit la oameni cu invidie, cu ură, mă uit la oameni cu dragoste şi asta e foarte bine. Nu e uşor, e greu să facă acest lucru, îţi ia timp, dar ţine de o autoeducare să crezi foarte mult în tine şi în potenţialul pe care-l ai. Eu, chiar dacă nu am crezut de la început foarte mult în mine, mi-am dat seama că am un potenţial şi, astfel, am ajuns să fac lucrurile pe care le fac azi şi sunt foarte împăcată cu mine.

       D.M.: Vreau să spun că de când am făcut publică lista „femeilor europene”, am avut câteva feedback-uri, iar despre tine multă lume mi-a spus că te apreciază şi pentru puterea ta de reinventare şi pentru optimism. Reacţiile acestea au venit din partea unor femei şi e mare lucru pentru că se spune că femeile nu susţin femei. Eşti de acord cu asta?

       C.F.: Nu, nu este adevărat. Susţin femeile, le admir pe cele care sunt de admirat. Cred că puterea mea de reinventare vine din locul acesta minunat pe care eu îl numesc acasă, puterea de reinventare îmi vine şi de la prietenii care nu m-au susţinut şi m-au abandonat, puterea de reinventare vine şi de la dragostea copiilor mei şi a soţului meu. Şi pentru ei m-am reinventat, sunt un om pozitiv, sunt un om vesel, sunt un om fericit.

       D.M.: Este important pentru o femeie să fie independentă?

       C.F.: Da, este foarte important să fii independentă. Vreau să spun că prin independenţa financiară, bănuiesc că te-ai gândit şi la acest aspect, femeile devin independente în toate celelalte domenii. În momentul în care nu depinzi de nimeni poţi să faci ce doreşti, cum doreşti. Este foarte important să fim independente.

       D.M.: Eşti fericită?

       C.F.: Absolut, categoric, da.

       D.M.: Ce înseamnă pentru tine o femeie de succes?

       C.F.: O femeie de succes este o femeie care poate să fie o mamă foarte bună, o soţie foarte bună şi, poate, să facă un job de succes.

       O femeie de succes e o femeie care poate să îmbine toate aceste trei calităţi. O femeie de succes are toate aceste provocări şi le face faţă tuturor cu brio.

       D.M.: Dar o femeie europeană?

       C.F.: O femeie europeană... Când mă gândesc la evenimentul acesta de tradiţie, mă întrebam când o să fiu şi eu o femeie europeană? O femeie europeană este acea femeie care face lucrurile să se întâmple, o femeie europeană este acea femeie care are ambiţie, care este perseverentă, este o femeie care crede în ea.

       D.M.: Spuneai că, pentru tine, mama ta este un model. Ce alte femei mai ai ca model în viaţă?

       C.F.: Da, sunt câteva femei care-mi sunt modele, femei pe care nu le-am cunoscut personal. Una dintre femeile care cumva m-au influenţat a fost Maica Tereza tocmai prin exemplul ei de simplitate şi de dragoste faţă de oamenii din jurul ei. La fel a fost şi Lady Diana, oamenii au urmat-o fără ca să aştepte ceva în schimb, doar pentru că o plăceau foarte mult, doar pentru că ea era un exemplu pentru comunitate, doar pentru că ea s-a implicat în foarte multe acţiuni caritabile. Un alt exemplu de femeie de succes este Oana Milea, care-mi este prietenă şi pe care o apreciez foarte mult. Este un om bun, este un om extraordinar de capabil, este mamă, un om minunat care a avut de-a lungul timpului o influenţă pozitivă asupra mea. A fost un om care m-a susţinut, indiferent, în orice situaţie.

       D.M.: Ai două fetiţe. Îţi doreşti să devii un model pentru ele?

       C.F.: Sper că sunt un model pentru ele, pentru fetele mele, mai ales că în ultima perioadă mă văd că studiez, citesc, fac lucrări, le spun am teme de făcut şi asta le stimulează şi pe ele. Nu ştiu dacă sunt o mamă perfectă. Nu mi-au spus lucrul acesta şi nu pot să-mi asum nişte merite pe care probabil nu le am. Mă străduiesc foarte mult să fac lucrurile bine, nu există un ghid care să ne înveţe cum să fim părinţi perfecţi, dar cred că cu dragoste putem face ca lucrurile să fie bune pentru copiii noştri, viitorii adulţi de mâine.

       D.M.: Din souvenirurile pe care le văd în casa ta, trag concluzia că-ţi place să călătoreşti.

       C.F.: Da, îmi place să călătoresc foarte mult. Până să termin liceul am avut un vis, să mă plimb cu o limuzină albă, să ajung la Paris şi la Ierusalim. Visele mi se împlinesc, cred că Dumnezeu mă iubeşte foarte tare, sincer. Toate lucrurile pe care eu mi le-am propus, toate mi s-au îndeplinit. Acum, eu mai am un vis: aş vrea un souvenir din India, iar într-un viitor foarte apropiat voi ajunge şi în India pentru că îmi doresc foarte tare. Istanbulul este un oraş care mă fascinează foarte tare, n-am ajuns încă acolo, mi-ar plăcea foarte tare să ajung în acel loc. După 50 de ani, mi-aş dori să nu fac nimic altceva decât să călătoresc.

       D.M: Îţi doresc ca acest vis să devină realitate.

       C.F.: Mulţumesc. De obicei, visele mele devin realitate.

       D.M.: Ce pasiuni mai ai?

       C.F.: Aş vrea să spun că sunt o femeie completă şi gătesc foarte bine, dar nu e aşa. Partea cu gătitul este un punct forte al altcuiva din familie. Mie îmi place să mă ocup de partea de cleaning, de house keeping (întreţinerea casei), mă ocup de toate lucrurile mici şi de detalii. Îmi place foarte tare să merg cu rolele, să fac drumeţii, mai nou am descoperit că-mi place şi să schiez, îmi place să fac lucruri dinamice. Nu-mi plac activităţile statice, sunt o persoană de acţiune.

       Am descoperit latura aceasta de dezvoltare personală, care într-adevăr este foarte personală, se manifestă în fiecare dintre noi, diferit, am început să citesc foarte mult. La începutul anului mi-am propus să citesc în fiecare zi 20 pagini dintr-o carte, de asemenea, mi-am făcut o listă şi sunt mândră cu din cele 15 puncte de pe listă, doar două dintre ele nu am reuşit să le ating până în acest moment. E foarte bine să vă faceţi o listă cu lucruri de făcut şi e bine să le şi faceţi. Vă poate schimba obiceiurile, modul de a fi, stilul de viaţă.

       D.M.: Este important pentru o femeie să fie aranjată, să fie în pas cu moda?

       C.F.: Este minunat să îşi dorească lucrurile acestea. Vorbeam cu o prietenă, care o vârstă  frumoasă, că aniversarea zilei de naştere nu este despre cum arătăm, ci despre cum ne simţim în interior. Dacă în interior ne simţim bine, cu siguranţă că strălucim şi în exterior. Este important să fim aranjate, este important în primul rând pentru noi, apoi, pentru oamenii dragi nouă, copii, soţ. Este foarte important să fim îngrijite şi să nu lăsăm rutina să se aşeze peste imaginea noastră.

       D.M.: Ce le transmiţi doamnelor şi domnişoarelor?

       C.F.: Le spun aşa: fiecare dintre voi este foarte frumoasă, în fiecare dintre voi există lumină şi există potenţial, trebuie doar să credeţi foarte mult în voi. Ştiu că pare forţat, dar trebuie să credeţi foarte mult în voi şi, cu siguranţă, crezând în voi, optica şi modul vostru de a gândi se vor schimba. Vreau să vă mai spun că în viaţă nu există nicio piedică în ceea ce vreţi să faceţi, noi suntem cei care ne punem piedici, dar aşa cum noi ne punem piedici, tot noi reuşim să le depăşim.