Cristina Toadere: Sunt o persoană foarte dinamică, cu o voinţă extraordinară
Doris Moldovan: - Vreau să vă prezint o femeie, care este mamă, soţie şi om de afaceri într-un domeniu care se potriveşte mai mult unui bărbat. Vreau să vă fac cunoştinţă cu Cristina Toadere.
Cristina Toadere: - Mulţumesc pentru invitaţie, pentru această oportunitate.
D.M. – Cine este Cristina Toadere.
C.T.: - Sunt managerul societăţii Comautosport, soţie şi mamă a trei copii. Am o afacere cu 48 angajaţi.
D.M.: - Cum arată o zi din viaţa ta?
C.T.: - Fiecare zi pentru mine este o nouă provocare. Îmi aleg cu mare grijă temele pe care le am pentru ziua respectivă. Ziua mea începe la ora 8.30 şi termină la ora 17.00, cu angajaţii şi cu colaboratorii acestei firme, oră de la care preiau activitatea cu copilaşii şi cu familia.
D.M.: - Decizia de a te premia vine şi din prisma faptului că foarte multă lume te-a recomandat pentru acest premiu. Ştiu că nu doar acesta este singurul tău business. Am înţeles că te ocupi şi de nişte magazine....
C.T. .- Da. Nu ştiu care au fost criteriile pe trebuie să le îndeplineşti pentru a fi nominalizată la acest titlu de „Femeie europeană”.
Într-adevăr, în cadrul grupului nostru de firme avem mai multe domenii: domeniul auto, domeniul fashion, a decoraţiunilor interioare. Avem trei magazine – magazinul Rinascimento,cu modă feminină italiană, Steimann – firmă nemţească (preluată tot de italieni), Romarta şi Regalia – magazin de decoraţiuni şi de cadouri.
D.M.: - Tu te ocupi de acest domeniu, mai mult masculin. Ţi-ai dorit acest gen?
C.T.: - Da, mi-am dorit de mică să fiu economisă, contabil, vis care mi s-a îndeplinit. Cu toate că mama şi-a dorit, la prima treaptă, să dau la Liceul Sanitar. I-am explicat mamei că eu nu mă regăsesc acolo. Mama a înţeles ce vreau să fac şi a fost de accord. Am urmat liceul economic, facultatea de management şi am venit apoi în businessul privat, în familia noastră. Eu sunt manager de succesiune, afacerea a fost începută de tatăl meu şi preluată ulterior. Mi-am dat seama, sau poate că el a descoperit, că am aptitudini de a coordona şi de a conduce. După activitatea economică desfăşurată în firmă, mi-a plăcut să interacţionez cu oamenii, am avut această pasiune.
D.M.: - Cel care ţi-a dat încredere a fost tatăl tău?
C.T.: - Da, a avut o activitate complexă, să creşti şapte copii chiar nu este uşor. Mi-am dat seama de acest lucru mai târziu, când şi noi am avut copii. Mama a fost o femeie foarte echilibrată, o femeie foarte liniştită, cu o mare voinţă, cu dorinţa ca copii ei să devină oameni educaţi.
D.M. - Uite că a reuşit. Toţi sunteţi oameni frumoşi, oameni de succes, aţi moştenit asta de la ea. Care dintre cele trei domenii îţi este cel mai drag? Te ocupi îndeaproape de fiecare?
C.T.: - Nu există unul mai drag sau mai puţin drag. Toate le fac cu mare plăcere şi cu mare pasiune. Cel mai apropiat este domeniul auto, aici am şi biroul şi este un domeniu care necesită mai multă implicare, dar îmi place deopotrivă şi amenajarea interioară a magazinelor, să discut cu furnizorii, să văd noile colecţii şi îmi rezerv să particip când sunt contractări, promovări la noi colecţii, acele zile sunt practic o relaxare. E o altă lume.
D.M.: - Cum reuşeşti să fii în echilibru, cu munca şi familia, pentru că ai trei copii. O fetiţă şi doi băieţi.
C.T.: - Andreas are 15 ani, al doilea – Cristian are 11 ani şi Sara – 7 ani, clasa 0. Sunt trei generaţii diferite, trei modul de abordare a personalităţii lor. De-a lungul vieţii am observat că primul pas către succes este să fii foarte ordonat şi să-ţi faci munca cu conştiinciozitate în fiecare zi. Dacă nu ai un scop în viaţă, un obiectiv, nu ai cum să-l atingi. Acel obiectiv nu se face haotic. Pasul spre succes înseamnă o disciplinare foarte mare. Eu încerc, în fiecare zi, să conştientizez ce este mai important în acestă perioadă, iar pentru copii există anumite perioade a vieţii lor când trebuie să le fii foarte apropiat. Şi mă refer la cei 7 ani de acasă, educaţia din acei ani, la trecerea către maturizare şi adolescenţa. Ne educăm şi învăţăm cum trebuie să discutăm şi cum să ne înţelegem cu acest copil adolescent. Este o nouă provocare. Am citit mereu despre creşterea şi educarea copiilor, acum citesc despre abordarea tinerilor şi adolescenţilor. Mi-am propus un program de lucru de 8 ore zilnic, încerc să-l respect cu stricteţe. Nu vreau să întârzii de la activităţile zilnice. De la ora 17 începe o altă zi, ziua când trebuie să ascult copiii, fiecare vine cu probleme şi discuţiile întâmpinate peste zi, trebuie să verificăm temele, să corectăm problemele. Acum doar la un singur băiat trebuie să-i verific temele, celui mare îi acord încredere, este pe picioarele lui, este un copil responsabil...
D.M. - Cine te ajută, cine te susţine?
C.T.: - În business, am o echipă foarte bună, tânără, dinamică, atmosfera de la locul de muncă este foarte frumoasă, am învăţat de-a lungul timpului că dacă te ocupi de nevoile colegilor, angajaţilor, a clienţilor, pe termen lung îţi aduce împlinire şi o mare bucurie. Cum ne implicăm în familiile noastre, ca să dăm din timpul nostru, din energia noastră, tot ce avem mai bun, pentru a avea o familie fericită, alături de soţ şi copii, şi dacă acest lucur îl extrapolăm către cei care ne înconjoară, beneficiile sunt inestimabile şi rezultatele pe măsură. Acasă mă ajută soţul, care-mi este alături de 19 ani. Mă consider o femeie mulţumită, foarte fericită, cu ajutorul potrivit lângă mine, care mă ajută, mă susţine, în creşterea şi educarea copiilor şi în anumite decizii pe care trebuie să le ia la locul de muncă. Femeia aşa este construită, are nevoie de cineva care să-i fie aproape ca să poate trece mult mai uşor peste toate greutăţile.
D.M.: - Se spune că femeile nu susţin femeile. Eşti de acord?
C.T.: - Afirmaţia este egoistă. Depinde. Din punctul meu de vedere nu se aplică pentru că eu niciodată n-am să fiu, nu sunt la concurenţă cu alte femei. Fiecare trebuie să se crească pe sine însăşi, să-şi găsească un echilibru. Nu există o femeie care să nu ajungă ceea ce-şi doreşte, numai dacă nu-şi propune să ajungă ceva. Eu zic că şanse există pentru absolut toate femeile să ajungă acolo unde-şi doresc.
D.M.: - Crezi că este nevoie în politică de implicarea femeilor?
C.T.: - Da, este nevoie în politică de implicarea femeii. Am sesizat că femeile au o responsabilitate mult mai mare în faţa bărbaţilor, dar iarăşi sunt excepţii şi excepţii. Dar, am văzut în familie şi în mediul colegial că femeile sunt mai ordonate, mai responsabile, mai dăruite şi, dacă-şi pun în cap să ajungă undeva, fac tot posibilul să ajungă acolo. Femeile trebuie să aibă şanse egale cu bărbaţii de a ocupa o funcţie, atât în mediul economic, cât şi în mediul politic.
D.M.: - Evoluţia femeii în societatea noastră este una pozitivă?
C.T.: - Da, mai ales în ultimii 15 ani, şansele pentru afirmarea unei femei au crescut foarte mult. Acum depinde de atitudinea acelei femei dacă vrea sau nu să acceadă spre o anumită performanţă.
D.M.: - Ce înseamnă, în viziunea ta, o femeie de succes?
C.T.: - În viziunea mea, o femeie de succes trebuie să fie împlinită din toate punctele de vedere. Dacă eşti împlinită în plan familial şi profesional, celelalte împliniri pe plan social şi emoţional vin de la sine. Înainte de a-şi fixa obiectivele, o femeie de succes trebuie să se evalueze: care sunt posibilităţile mele actuale sau ce ar trebui să fac ca să ajung la acel obiectiv. În momentul în care ţi-ai pus acele întrebări, ţi-ai fixat obiectivele, nimic nu te mai împiedică să ajungi acolo unde-ţi doreşti într-un timp mai lung sau scurt, depinde de la caz la caz. Eu zic că succesul nu este o destinaţie, este o călătorie. Pur şi simplu, dacă-ţi faci agenda zilnică şi lucrurile cu pasiunea cu care ai fost creascută, ajungi la succes.
D.M.: - Avem nevoie de modele?
C.T.: - Da. Avem nevoie de modele. Trebuie să avem mentor. Eu, ca şi mentor în domeniul businessului, îl am pe tatăl meu, John Maxwell este modelul meu pentru a ajunge la nivelul de excelenţă. Succesul unei femei manager este atunci când laşi în urma ta oameni care să împărtăşească aceleaşi valori. Aşa e şi în familie.
D.M.: - Când ajungi la acea ţintă pe care ţi-ai propus-o, te opreşti sau îţi propui un alt target?
C.T.: - Îţi propui o altă ţintă, într-un alt domeniu. Asta înseamnă muncă continuă, formare profesională continuă.
D.M.: - Ai avut momente grele?
C.T.: - Am avut momente mai puţin grele dar mă caracterizează foarte mult optimismul, sunt o persoană foarte dinamică şi cu o voinţă extraordinară. Şi atunci, dacă-mi propun ceva, indiferent de obstacolele întâlnite, până la urmă ştiu că dacă ai o voinţă puternică şi lupţi pentru acel obiectiv nu ai cum să nu îl realizezi. Nu am avut obiective pe care să nu le fi dus la bun sfârşit.
Momentul cel mai greu în viaţă a fost decesul tatălui meu. Atât eu, cât şi fraţii mei, am fost foarte apropiaţi de tata, am stat zilnic alături de el câte 8 ore la serviciu. A fost greu, dar la câteva luni după ce am preluat această funcţie, cu timiditate, cu neîncredere (voi putea eu să fiu la fel de bună ca tata, voi putea să nu-mi dezamăgesc fraţii?), dar, la un moment dat, am văzut că aceste lucruri îmi creează o stare de panică, de frică şi mi-am spus – trebuie să le depăşesc. Şi aşa a fost, am reuşit să fac acest lucru. 2010 rămâne cel mai greu an din viaţa mea.
D.M.: - Ai transmis acest optimism şi echipei tale, familiei tale?
C.T.: - Am reuşit să insuflu acest optimism şi copiilor mei, care sunt foarte încrezători în ei, la fel, şi echipei mele.
D.M.: - Ce înseamnă pentru tine o femeie europeană?
C.T.: - Femeia europeană pentru mine reprezintă acea femeie care are drepturi şi şanse egale în toată Europa, nu numai în România, sau doar la nivelul la care acţionează.
D.M.: - Sunt bistriţencele femei europene?
C.T:.: - Normal că sunt. Tocmai le-aţi nominalizat de-a lungul timpului, sunt şi în Bistriţa foarte multe femei de succes şi femei care merită titlul de „Femeia Europeană”.
Citiţi şi:
- Calo Viorica: În toate greutăţile prin care am trecut, optimismul a fost pentru mine primordial
- Gabriela Bălan: Femeile adevărate sunt cele care au un drum în viaţă, care ajută şi pe alţii
- Angela Dănoiu: Eu cred că orice femeie este de succes
- Mariana Prigon: Dacă m-aş naşte încă o dată, tot dăscăliţă m-aş face. Şcoala a fost împărăţia mea pe acest pământ
- Corina Farcaş: Sunt împăcată cu mine însămi, cu deciziile luate şi ştiu că există loc de mai bine
Adaugă comentariu nou