Cornel Cotuţiu: Nu am mai văzut în viața mea, un așa fluviu de port popular

Trec peste un moment de câteva zile: În „Anul George Coșbuc” (150 de ani de la naștere), pe 9 mai se încheiau (în…tăcere mediatică) 98 de ani de la trecerea în neființa pământeană a bardului de la Hordou. Nu au uitat însă cei din localitatea sa natală: vrednicul părinte Ovidiu Iuliu Morariu a chemat pentru parastas scriitorii Ioan Pintea și Cornel Cotuțiu, după care a avut loc o întâlnire la căminul cultural, cu localnici și școlari. În final, după un moment de recitări din lirica marelui poet, prozatorul C. Cotuțiu a oferit premii din cărțile sale elevilor care au evoluat pe scenă.
De fapt, imboldul de a scrie această tabletă este să-mi comunic emoția pe care am trăit-o la Năsăud, cu ocazia manifestărilor prilejuite de împlinirea a 140 de ani de la primul Maial. Mărturisesc, jenat (dar, iată, o fac) că, deși beclenar (deci, la câțiva pași de orașul academicienilor), a fost pentru prima oară când am participat și eu (din păcate, dintr-o pricină neprevăzută, doar la primul episod al sărbătorii).
Dacă și cei care urmăresc de pe trotuar parada și aplaudă, uneori cu o emoție înlăcrimată, atunci și eu am fost participant la Maial.
Defilarea a început din zona Primăriei/parcul orașului și a durat aproape doi kilometri până la intrarea pe stadion.
Nu am mai văzut în viața mea – pe viu! -, un așa fluviu de port popular al zonei din bazinul rodnean al Someșului Mare. Și a fost fanfară, steaguri, pâlcuri de orchestre, formații de joc și cântec popular din satele din jur, de la Zagra până la Leșu. Au participat oameni de toate vârstele, de la cei mici până la bătrâni, toată suflarea – în straie tradiționale. Câteva mămici, în ie și cu cătrințe, împingeau cărucioare cu pruncii de 1-2 ani. Dumnezeule, ce încântare să vezi o fetiță de 2-3 ani în îmbrăcăminte tradițională, cu coroniță de flori pe cap, cu eșarfă tricoloră la brâul ei de păpușă!
Au fost prezenți, între aceste câteva mii de persoane, elevii de la cele trei licee năsăudene, de la școlile generale și unitățile preșcolare din localitate, studenții de la anii filialei universitare, profesori, învățători, educatoare. Am remarcat, cu plăcută surprindere printre cei care defilau, îmbrăcați tot așa, ca strămoșii, pe Vasile Dâncu, vicepremierul guvernului României, și alte personalități, de genul Gavril Țărmure, președintele Centrului de Cultură al județului sau Nicolae Moldovan, primarul orașului Beclean. De asemenea, o formație populară din Județul Hunedoara.
Șirul de demonstranți ai tradițiilor românești s-a încheiat cu „civilii”, adică purtători de îmbrăcăminte orășenească. Ei bine, am vrut să fiu și eu… aplaudat și m-am alăturat lor.
Plecând, am ținut să statornicesc în mintea mea două recente opinii, pe seama cărora cititorul va hotărî dacă se deosebesc sau cât de cât se apropie.
Nicolae Manolescu (personalitate de vârf a culturii românești actuale): „Patriotism înseamnă dragoste de a trăi, naționalism înseamnă ură față de alții.”
Traian Ungureanu (europarlamentar): „Să nu ne fie rușine să spunem că suntem europarlamentari, că suntem creștini, că suntem români.”