Credinţă de granit şi filosofie de hârtie

Teodor zis „Cel Sfinţit”, însoţit de Sfântul Pahomie a sosit într-o zi de vară la Panopolis. Acolo s-a întâlnit cu un filosof, care a spus că ar dori foarte mult să aibă o discuţie pe teme de credinţă cu el. Între alte mici probleme, filosoful i-a pus şi trei întrebări, crezute de el un fel de găselniţe de natură a arăta altora nespusa lui inteligenţă:
„Cine nu s-a născut, dar a murit? / Cine s-a născut, dar nu a murit? /Cine a murit, dar nu a putrezit?”
Sfântul a stat câteva momente pe gânduri, apoi a răspuns: „Adam s-a născut, dar nu a murit; Enoh şi Ilie Tesviteanul s-au născut, dar nu au murit,fiind luaţi la cer şi vor reveni la sfârşit de vremuri; soţia lui Lot amurit, dar nu a putrzit, rămânând sub forma unui stâlp de sare, multă vreme văzut în câmpia Senaarului.”
După ce i-a dat aceste răspunsuri, Teodor l-a certat pe filosof, fiindcă se ocupă de lucruri deşarte, de abstracţiuni găunoase, în loc să se silească a trăi în dreapta credinţă, urcând duhovniceşte spre o viasţă curată şi plăcută lui Dumnezeu, care să-i aducă mântuire.
„Filosofia nu aputut alina vreodată nici măcar o durere de măsele”- spunea cineva, pe când credinţa înseamnă puterea lui Dumnezeu care se milostiveşte asupra furtunilor care ne încearcă smeritele noastre vieţi.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5