Cum poate fi cumpărat Marius Ghilezan

Marius Ghilezan este genul de om căruia, dacă îi zici să stea jos ca să se odihnească, după un timp, începe să bâţâie din picioare şi să se foiască. Inactivitatea îl stânjeneşte, are nevoie să circule, să-şi dea cu părerea, să-şi clameze prezenţa. Este direct, fără zorzoanele preţiozităţii, cu un instinct nativ al comunicării, al legării de prietenii. Cu inşi ca Ghilezan viaţa primeşte culoare, alerteţe, se ridică din hăul scremerii sterpe. N-ai cum să te plictiseşti lângă el, pasionalul din scrierile despre fotbal, din gazetăria politică, din proză şi, mai nou, din poezie.

Absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Timişoara şi al Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti, a lucrat mulţi ani după 1989 ca jurnalist. A fost unul incomod, inflexibil în principii, iar numele său este inseparabil de cel al ziarului "România liberă" din anii 90. Cărţile publicate: „Cum să reuşeşti în viaţa politică - Manual de campanie electorală” - Active Vision 2000, „Furia (roman sportiv)” - Humanitas (2005),

„Hoţia la români” - Editura Corint (2008), „ImpostURA - despre snobism şi puterea falsului” - Editura Corint (2008), „Idolii forului” - Editura Corint (2010)- coautor şi „Ţigara unui viitor de paie”, poezie, anul aceste, tot la Corint.

"Binele trebuie promovat, răul se propagă singur", îi place să spună lui Marius Ghilezan. Şi are dreptate. Toată activitatea lui s-a subsumat până acum acestor cuvinte. O mărturisire- îl simpatizez pe Ghilezan şi pentru că este regalist. Ca subsemnatul.

Prilejul cu care scriu despre Ghilezan este apariţia volumului de poezii „Ţigara unui viitor de paie”, lansat recent la „Bookfest”. Fiindcă, deşi am debutat cu poezie, nu mă pricep la recenzarea versurilor, o să redau un dintr-un text scris de Doina Uricariu despre autor: “Ironic, sarcastic şi capabil de cele mai riscante triplu-salturi ale tandreţei şi confesiunii, Marius Ghilezan scrie o poezie autentică, vie, în care îşi biciuie contemporanii pentru abandonarea de sine, păcatul uitării şi o atracţie suicidală faţă de derizoriu şi dictaturi. Întrebării lansate pe vremuri „la ce bun poeţii în vremuri de izbelişte?” îi răspunde precipitat, implicat,nerăbdător, cu iuţeala mânuitorului de lasou care e conştient că orice mişcare greşită sau întârziere îl poate costa viaţa sau, în cel mai fericit caz, o vânătoare ratată.

(…)Prin Marius Ghilezan, poezia devine pamflet şi predică, pelerinaj al spovedaniei aceluia ce nu se lasă învins de memorie. Versurile caută sfinţi şi martiri văzuţi nu doar ca nişte relicve de închinat.”

Dacă Marius Ghilezan nu poate fi cumpărat ca om, „Ţigara unui viitor de paie” se poate. E ceea ce vă recomand.