Cum poţi fi un părinte bun?

Un studiu psihologic nou susţine că nu de metodele folosite depinde dacă ajunge cineva un bun părinte ci de modul de rezolvare a tensiunilor intrafamiliale. Vom prezenta cele mai importante zece competenţe parentale care ne fac părinţi mai buni.

Robert Epstein, profesorul de psihologie de la Universitatea californiană din San Diego, a studiat cum ajunge cineva un părinte bun şi în ce greşesc autorii cărţilor care dau sfaturi în acest domeniu. El şi colaboratorii lui au realizat un test online cu 2000 de părinţi de diferite vârste, climat familial şi stare socială. Pe baza analizei au alcătuit o listă cu competenţele parentale, în funcţie de răspunsurile primite de la părinţi, la cele 100 de întrebări, care vizau performanţele lor în educarea copiilor, raportate la fericirea copiilor lor.

Pe primul loc se evidenţiază dragostea, atenţia părinţilor faţă de copil, un aspect cunoscut de mult. Cel mai bun lucru ce putem face pentru copiii noştri, să ne exprimăm sentimentele de iubire faţă de ei, fără să-i supraprotejăm, ceea ce nu duce la o cotă mai mare de fericire a lor.

Pe al doilea loc figurează modul eficient de tratare a stresului. Stresul influenţează atât starea noastră de sănătate cât şi calitatea relaţiilor dintre părinţi şi copii, deci şi starea lor de fericire.

Pe locul trei figurează modul de interrelaţionare dintre cei doi părinţi. Studiul ne recomandă că mai bine facem să ne concentrăm asupra calităţii legăturii dintre soţi decât la sfaturile altora. Indiferent dacă am divorţat sau trăim împreună cu partenerul de viaţă, este esenţială soluţionarea paşnică a conflictelor. Nu neînţelegerile în sine constituie problema ci modul lor de rezolvare. Conform rezultatelor testului, multe putem face pentru fericirea familiei dacă problemele de cuplu nu încercăm să le rezolvăm în faţa copiilor. (Continuăm)