Cum s-a înfiinţat Filiala „Andrei Mureşanu” a Bibliotecii Judeţene din Bistriţa!

După război, toate lumea ar vrea să intre în rândul eroilor. Chiar şi prin dezinformări neortodoxe. E un obicei, nu numai la români, de a-ţi însuşi meritele altora, profitând de lipsa de la masa informaţiilor a demosului, a poporului. Aceste practicfi sunt tot mai dese după 1989, când românii suferă de „boala libertăţii”. Căci fiecare face şi spune ce-l taie capul, informaţia şi gradul de educaţie şi de cultură, acumulate în vieţile lor, fără a ţine cont de Adevăr cu A mare! Se trec sub tăcere, din invidie şi răutate, cum spuneam, meritele atât cât ele sunt, din perioada comunistă, mizându-se pe uitarea, amnezia oamenilor. Aceste însuşiri ale muncii altora ar trebui sancţionate, drastic, de legi. Dar nu este aşa... Am făcut această paranteză introductivă, spre a spune clar şi răspicat Adevărul despre salvarea de la demolare a Casei Memoriale „A. Mureşanu” din Bistriţa, precum şi cum a devenit ea Filială a Bibliotecii Judeţene.
Să facem o călătorie în timp, în trecut... ne aflăm în luna mai a anului 1982. Poetul Al. C. Miloş, într-o boemă lirică şi dintr-un curaj şi având patriotic şi un simţ civic cetăţenesc, trimite o telegramă poetului Adrian Păunescu, la „Flacăra”, rugându-l să intervină la Ministerul Culturii pentru că în Transilvania, dorită de naţiunile din jur, „Deşteaptă-te, române”, trebuie să aibă casa sa românească.
În ziarul „România literară” din 28 mai 1982, la rubrica „Cetatea” a lui A. Păunescu, de pe prima pagină, apare un articol „Apărarea trecutului”, în care se vorbeşte despre situaţia caselor memoriale „A. Mureşanu” din Bistriţa şi a lui „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, reproducându-se telegrama semnată de poetul Al. C. Miloş. Telegrama a ajuns la „Flacăra”, la A. Păunescu, fiindcă ofiţerul de serviciu de la Judeţeana PCR era cam aburit şi a zis că o s-o oprească Bucureştiul. Al. C. Miloş a vrut să publice telegrama de protest în ziarul local „Ecoul”, dar redactorul şef de atunci, l-a admonestat – „Aţi luat.o razna, tov. Miloş, cum să trecem peste Planul de sistematizare semnat de preşedintele României, Nicolae Ceauşescu?!” A. Păunescu a mers la ministrul culturii de atunci, tov. Suzana Gîdea, ce l-a sunat pe primul secretar Mihai Marina, care era în concediu în Maramureşul natal, venind din concediu şi dând ordin să se reconstruiască Casa Memorială „A. Mureşanu”, iar judeţeana PCR trimiţând un nou plan de sistematizare lui N. Ceauşescu, în care Casa Memorială a fost păstrată, după ce secţia de propagandă a judeţenei PCR a primit bobârnacele de rigoare de la conducerea centrală a PCR. Iar la inaugurarea Casei Memroiale „A. Mureşanu”, poetul Al. C. Miloş nu a fost invitat de autorităţile comuniste, ba mai mult, a început să fie anchetat şi urmărit de Securitate, timp de aproape 10 ani, până în 1989.
În mai 1982, în faţa Casei Memoriale „A. Mureşanu! Era un buldozer ce trebuia să o demoleze, fiindcă acolo trebuia să fie o scară de bloc, iar repartiţiile apartamentelor erau deja înmânate tovarăşilor.
Al. C. Miloş, pentru gestul său civic şi patriotic, a fost recompensat, în 2014, cu titlul de „Cetăţean de Onoare al municipiului Bistriţa” de către primarul european al Bistriţei, ing. Ovidiu Teodor Creţu, şi de consilierii din Consiliul Local Bistriţa. Acum, în 2016, când se sărbătoreşte Bicentenarul naşterii – 200 de ani de la naşterea lui A. Mureşanu, poetul Imnului Naţional, în Bistriţa, „Oraşul Imnului Naţional”, salvarea Casei Memoriale de către poetul Al. C. Miloş este de multe ori trecută sub tăcere sau omisă, motivându-se sfânta uitare omenească...
Iar destinaţia Casei Memoriale „A. Mureşanu” spre a deveni, după 1989, Filiala „A. Mureşanu” a Bibliotecii Judeţene a fost decisă de Inspectoratul Judeţean pentru Cultură BN, condus în 1994 de către prof. dr. Dorel Cosma, ca şi consilieri şef. Domnia sa, după consultarea cu conducerea Muzeului Judeţean, ce i-a spus că nu au cu ce umple – documente, mobilier – această Casă Memorială, a decis, printr-o decizie a Inspectoratului Judeţean pentru Cultură BN, ca locaţia Casa memorială „A. Mureşanu” să fie atribuită Bibliotecii Judeţene din Bistriţa, director a bibliotecii fiind, în acea vreme, prof. Olimpia Pop.
Cu timpul, au fost constituite fondurile de carte ale Filialei „A. Mureşanu”, aici funcţionând până azi o secţie a Bibliotecii Judeţene „G. Coşbuc” pentru copii şi tineret.
Aceste lucruri ar trebui să fie ştiute de către autorităţile administrative ale judeţului şi oraşului, de autorităţile culturale, de toţi bistriţenii cinstiţi şi însetaţi de adevăr şi de faptele concetăţenilor lor, într-o perioadă, de multe ori, de vid cultural şi de impostură de masă. Deşteaptă-te române! – şi cunoaşte pe românii adevăraţi!