Cum se mişcă Dumnezeu

Raţiunea omului are ultim suport raţiunea Creatorului ca Persoană. Dumnezeu este mai presus de existenţă şi nu poate face parte din nici un fel de sistem de referinţă, de aceea omul nu-L poate introduce într-un sistem de cauze. Dumnezeu este infinit, însă conţinutul spiritual al infinitului acesta nu-l cunoaştem, nu ştim ce este, Dumnezeu este mai presus de desăvârşire, El se cunoaşte pe Sine şi toate cele ce sunt. El este mai presus de orice mişcare şi stabilitate. Numai o persoană este conştientă că există, are viaţa în ea pentru că ştie de sine, ştie că a fost creată de cineva.
Dumnezeu nu depinde de nimeni, El este Cel ce este, este Persoana care are prin firea Sa existenţa. El nu se mişcă spre nimic, spre nici o ţintă, spre nici o adresă, pentru că este desăvârşit, nu-I lipseşte nimic spre care să tindă, să ajungă. Această nemişcare nu înseamnă „încremenire”, ci o nemişcare spre o zonă mai înaltă sau mai scăzută de existenţă. El se dăruieşte fără să scadă, aşadar nu se mişcă spre ceva mai mult sau mai puţin decât este. Dumnezeu nu se mişcă spre nimic, în mod necesar, pentru că spre rău nu se mişcă, deoarece răul este un minus în existenţă, iar o treaptă mai sus în bine, în existenţă, spre care să se mişte, nu există, El nu are nevoie de nimic în existenţa Sa care nu scade şi nici nu creşte, deoarece infinitul nici nu scade nici nu creşte. Dumnezeu se dăruieşte, aceasta nu înseamnă o scădere, El este în mişcare continuă în faţa minţii şi simţirii noastre duhovniceşti şi nu se lasă prins într-un sistem de concepte, este dincolo de cunoaştere.
Aristotel îl numeşte pe Dumnezeu drept, „Mişcătorul nemişcat”, graţie faptului că are putere să nu fie mişcat de nimic, nici din interior, nici din exterior, El rămâne totdeauna nesupus nici unei mişcări interioare de corupere, având în Sine forţa mai presus de orice forţă care L-ar putea mişca sau corupe, este izvorul de forţă al tuturor, este forţa care mişcă totul, este fundamentul nemişcat al existenţei şi al mişcării tuturor. Nemişcat nu înseamnă lipsit de viaţă, dacă ar fi fost lipsit de viaţă atunci n-ar putea crea, susţine şi mişca totul. El are în Sine plinătatea tuturor puterilor, în afara Lui nu este nici o putere care poate să-L mişte, dacă nu vrea El să se mişte.