Dacă se va face o statistică, eu voi fi trecută în tabăra celor care preferă marea

După 1990, imediat cum am fost primită în Uniunea Scriitorilor, mi-a trecut prin cap să ”aplic” pentru un loc la Vila Scriitorilor din Neptun, ceea ce am făcut doi ani la rând. N-au fost formalități dificile. M-am trezit într-o serie de 10 zile, în august, cu Ioan Groșan, cu Denisa Comănescu, cu Alex Stefănescu, cu Doina și Marius Ghica, cu copii de scriitori ajunși actori, care știau locul din vacanțele alături de părinți. Înainte de 1989, era un loc exclusivist, la care mai tinerii râvneam. În timpul mandatului lui Traian Băsescu, pe vizavi fiind terasa de vară Cireșica,
loc preferat de cuplul prezidențial, Vila Scriitorilor era vizibil monitorizată de sepepiști, (niciunul însă la fel de chipeș ca Ionuț, cel din slujba actualului șef de stat). Pe atunci, locurile de parcare alocate Vilei erau suficinete fiindcă mulți scriitori veneau cu trenul.
Prin 2014, dacă bine mi-aduc aminte, am făcut și-o lansare de carte. După știința mea și a veteranilor, nu mai făcuse nimeni așa ceva la Vilă, dar mi-am zis că starea de vacanță n-ar fi impietată. Așa că am prins afișe cu clești de rufe pe crengile copacilor din grădină. Camera mi se învecina cu a lui Groșan, care se oferise să prezinte publicului câteva informații despre mine și despre carte. Fiecare de la balconul camerei sale și-a luat rolul în serios. Eu am citit (un fragment din romanul Parcurs, cu un text pe coperta a patra semnat de viitorul președinte al Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian), iar Groșan m-a lăudat cu asupra de măsură. Publicul s-a dovedit unul cu greutate. Punctual ca un rege, primul a venit la lansare Alex Ștefănescu. Să faci lansare cu confrați, cititori avizați, critici experimentați necesită oarece curaj. Dar mi l-am asumat ca experiment de scriitor care nu-și ia niciodată vacanță propriu-zisă, adică zile la rând în care să nu scriu, să nu mă întâlnesc cu colegi, să nu mă documentez pentru o carte...adresa moralității scriitoricești :) .mă uit la fotbal de azi de ieri.Din toate punctele de vedere.
În cei câțiva ani în care am mers la Vila Scriitorilor din Neptun, am bifat hipstereli, o excursie la un teren de golf din Bulgaria, băi fără costume de baie în mare, la lumina lunii, dar insuficientă pentru a fi distinși în poze subversive sau denigratoare la
Tot la Vila Uniunii Scriitorilor, într-un an, împreună cu Nicolae Manolescu și Adrian Popescu, ne-am uitat la un meci internațional de fotbal, la televizorul scos pe terasă de domnul Vasile, administrator al vilei (dacă memoria numelor nu-mi joacă cumva feste). Adevărul e că președintele de atunci al Uniunii era doctor în fotbal. Cred însă că m-am ridicat cât de cât la nivelul conversației, având în vedere că nici eu nu
Anul trecut am ajuns, în trecere, din nou la Vila Scriitorilor. Locul neschimbat.
O investiție de înnoire prin camere ar fi binevenită. Iar fiecare cameră să poarte pe o tăbliță numele unui scriitor din cei pentru care marea înseamnă Vila Scriitorilor din Neptun.
Ar merita cu vârf și îndesat la câtă istorie literară s-a perindat pe acolo.