Dan Popescu: Au înnebunit salcâmii

         Droguri, prostituție, analfabetism funcțional, lăcomia pentru bani, clasă politică rudimentară, violența patimilor, furtul și corupția zilnică, mândrie deșănțată, inversarea sexelor, diavolism și multă prostie...Au înnebunit salcâmii!

         Tradiția cerștină luată în derâdere ca demodată, credința creștină ortodoxă luată ca un moft, doar ei, ateii, sectanții, lesbienele și homosexualii cunosc adevărurile vieții. Unii consideră NATO ca o organizație de bloc de locatari, iar Uniunea Europeană este o nouă Înaltă Poartă...dacă tot au înnebunit salcâmii...

         Nicolae Iorga spunea, ,,Se creează acum un tip de om universal, omul de nicăieri.” Școala te învață astăzi să nu ții cont de mimic, totul îți este permis, este o școlarizare formală a omenirii, de aceea a rezultat o umanitate scăzută, fără energie și entuziasm, universitatea este o școală de specialități nelegate între ele, rezultând tipul omului abstract fără tradiții, un om universal care este peste tot și nicăieri. Prima noastră idee de bază a fost ideea creștină, o idee sfântă care apropie și unește oamenii mai presus de firile lor deosebite, de bogăție, vârstă, sex. Astăzi depărtându-ne de Dumnezeu, oamenii sunt departe unul de altul, legăturile dintre ei sunt false și trecătoare.

         Țăranul din trecut avea credința că reprezintă ceva în viața acestei țări, că ea, țara, era organizată pe baza vechilor sale datini, tradiții, a obiceiurilor pământului, el simțea în sufletul lui că țara lui este ceva, de aceea se explica marea lui vitejie, acel eroism era ceva natural, țăranul român avea pentru ce și pentru cine să se sacrifice la nevoie. ,,Esența educației stă în cultul eroilor și al sfinților”, spunea Nichifor Crainic. Educația noastră de astăzi este fără eroi și fără sfinți, tocmai de aceea este goală și fără esență, în loc de modele avem roboți, supermani, dinozauri. Cum să nu înnebunească salcâmii!? Astăzi cine își mai amintește de eroii neamului românesc adormiți sub crucile mormintelor sau în locuri neștiute, cine își mai amintește de închisorile și lagărele comuniste, de canalul gulag românesc, de deportații și toți cei care au murit departe de casa și familiile lor?! Constantin Noica spunea, ,,Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o pășună a istoriei. De la noi niciodată n-a țâșnit vreo rachetă spre cer, căci la noi cerul este foarte aproape.”

         Familia creștină este un leagăn de împlinire în ortodoxism și este de ordin divin, ea suportă astăzi puternice presiuni și atacuri, familia aceasta, ca celulă de bază a societății, dacă va dispare, va dispare însăși rațiunea de a exista a omului ca ființă comunitară, va rămâne doar individul singular care trece prin lume fără rost. Iată de ce pot înnebuni salcâmii! Cuvântul spiritualitate are un sens strict religios și din punct de vedere antropologic el înseamnă calitatea de a reacționa afirmativ sau negativ față de spirit, adică față de spiritul dumnezeiesc, spiritualitatea românească înseamnă felul de a acționa în mod religios al poporului român, adică ortodoxismul, pentru că istoria nu cunoaște alt mod de a acționa religios la poporul nostru. Strălucitul teolog ortodox, părintele acad. prof. univ. dr. Dumitru Stăniloae arăta, ,,O părăsire a ortodoxiei, avută timp îndelungat, echivalează cu degenerarea care este legată de orice coborâre dintr-o situație mai înaltă.”

         Neamul românesc nu înseamnă sutele de baroni și baronași locali și agramați împreună cu beizadelele lor, nici clasa politică putredă și coruptă în imensa ei majoritate, poporul român nu se caracterizează prin analfabetism politic sau prin spirit de turmă, poporul acesta a rezistat chiar cu acele cancere pe el datorită rădăcinilor sale profund creștine prinse în taina destinului său milenar. Prima caracteristică esențială a neamului românesc este acea înrădăcinare în spațiul propriu, românii sunt extrem de atașați de locurile lor natale, ei își păstreză integral simplitatea proprie neamului lor doar în locul în care s-au născut. Nici o înrădăcinare într-un spațiu străin nu se poate face fără a se pierde o mare parte din moștenirea ontologică proprie. Pe teritoriul românesc două moșteniri mari s-au întâlnit, ortodoxia și cultura latină și de aici a rezultat un spirit de sinteză caracteristic nouă. Neamul românesc se bucură de un minunat echilibru în pofida valului de nenorociri istorice, poporul român, cu ajutorul literaturii bizantine, a primit o educație privind un umanism echilibrat, de control asupra pornirilor unilaterale, control fără de care omul nu-și poate pune în valoare toate potențele  naturii sale, adică toată umanitatea sa.

         Trăsătura cea mai definitorie și cuprinzătoare a neamului românesc este armonia. De aceea nu vor mai înnebunii salcâmii!