Dar târgurile de-altădată unde-s? Vaca a cumpărat-o din Livezile....prin Internet

Mă jeluiesc după modelul lui Francois Villon, năbădăiosul poet francez, dar el se întreba nu de târguri, ci „Unde-s zăpezile de-al’dat?” şi doamnele nobile şi frumoase ce făceau faima vremii.
Am mers la ţară la mijloc de august şi o vecină m-a vizitat spre seară, aducându-mi o vadră de lapte proaspăt, c-aşa-s oamenii de la ţară, descinşi parcă din alte vremi. Am povestit despre familia dumisale şi am aflat că băiatul Radu e prin Germania, iar nepotul Darius (nume straşnic de împărat persan) dă examen la Academia Militară. Am aflat şi o veste care m-a zăpăcit. Se bucura că are o vacă tare bună de lapte. Aveam şi eu dovada în vadră. Astfel, mai poate duce şi la alţi vecini sau proximi. Vaca a cumpărat-o din Livezile....prin Internet. Să te cruceşti, nu alta! Din ceea ce era în urmă cu două decenii o curiozitate, azi iată un mijloc extraordinar de acces interuman.
Cât de mult se schimbă lumea sub ochii noştri, oameni buni! Ce modalităţi universale avem azi prin această invenţie extraordinară! Mi-a năvălit în minte de câte ori am fost cu părintele meu sau singur prin târguri să vindem sau să cumpărăm animale. Parcă era o altă lume. Mai necăjită, dar mai veselă, mai socializantă, în care cărările de la un om la altul nu erau înierbate, cum se întâmplă nu rareori azi.
Avem atâtea facilităţi ce sporesc mereu, dar cu ele sporeşte şi singurătatea noastră. Mai eficienţi, dar mai singuri. Ştim, pentru unii este Internet, pentru alţii Infernet. Totul depinde după valorizarea acordată lucrurilor de care dispunem.