Dați-mi iubirea

Trec zilele și anii-ntruna
Și nopțile se duc plângând,
Trecut-a viața ca futuna,
Tot ce-a rămas, e doar un gând...

Și, Doamne, ce e de făcut acum,
Când te trezești ca din visare
Și te întrebi: la ce-a fost bun,
De ce, această condamnare?

Cu griji și treburi pentu alții
Adesea cazi cu sufletul înfrânt,
Iar viața își arată mereu colții,
Durerea pe pământ e ce-i mai sfânt...

Mai lasă-mă, curată pimăvară,
Mai lasă-mă, tu, cerule senin,
Mai dați-mi, voi, în inimă o vară,
Iubirea ne-mplinită de destin...

În suflet se-trevede o scânteie
Și-n rugă-aprinsă, tainic mă căiesc:
O, Doamne, chiar de sunt femeie,
Mai lasă-mă puțin... să mai iubesc!...