De la Blajul paşoptist la Marea Unire

Pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, s-a strigat voinţa puternică de unitate naţională a românilor: Noi vrem să ne unim cu Ţara! „Câmpia Libertăţii dă-n floare-n Alba Iulia” – spune un poet contemporan. Albumul documentar, alcătuit de profesoara Ana Hinescu, înfăţişează prin texte reprezentative esenţiale şi prin imagini sugestive momentele istorice succesive, care fac legătura între Câmpia Libertăţii şi Alba Iulia începutului de decembrie 1918: Discursul lui Simion Bărnuţiu cuprindea şi îndemnuri directe la Unire: „Aşadar, românii mai întâi să se unească între sine, spre acest scop de la Nistru până la Em, şi de la Em până la Tisa …” Iar îndemnul acesta, apare ca un ecou, potenţat în vers imperativ în poezia lui Andrei Mureşanu, Un răsunet (Deşteaptă-te, române), marşul revoluţionarilor români de la 1848, devenit imnul naţional al României: „Români din patru unghiuri, acum ori niciodată / Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!” Un alt moment important în înfăptuirea visului de unitate naţională îl reprezintă Astra, înfiinţată în 1861, al cărei program fundamental, urmărit cu consecvenţă în toată istoria a fost „unitate prin cultură”, iar Timotei Cipariu, învăţatul blăjean şi unul dintre conducătorii Astrei, dădea expresie memorabilă acestei dorinţe: „Dee cerul ca precum toţi suntem de un sânge, toţi ne-am îndulcit la sânul maicei noastre cu aceleaşi cuvinte dulci, toţi ne suntem fraţi – oricât ne despart munţii şi văile, şi oricât ne împart stările politice şi confesiunile religioase – numai una să fim, una naţiune, una limbă, una literatură.” În 1911, Astra şi-a serbat jubileul existenţei semicentenare. Serbările aniversare s-au ţinut la Blaj, şi autoarea albumului consideră că ele au constituit o „chemare vibrantă la acţiunea pentru Unirea Românilor”. L-am cunoscut şi l-am ascultat la Blaj, în anul 1968, când se împlineau 50 de ani de la Marea Unire, pe Victor Eftimiu, participant la acele serbări de la Blaj. Autorul feeriei Înşir’te mărgărite avea un dar evocator puţin obişnuit şi în faţa noastră serbările blăjene de atunci erau ca o prefigurare a Marii Uniri. Şi avea dreptate când spunea că oriunde vom deschide cartea de istorie a neamului românesc, de la 1700 încoace, vom găsi şi contribuţia decisivă a Blajului, confirmând adevărul din mereu citata frază rostită (scrisă) de Episcopul Greco-Catolic de Cluj – Gherla, Iuliu Hossu, constituită din enunţuri consecutive: „Dacă nu era Unirea religioasă de la 1700 nu era nici Adunarea de la Blaj din 3/15 Mai 1848, unde s-a strigat Noi vrem să ne unim cu Ţara! şi fără aceasta nu era nici Unirea din 1918.”

Aspiraţia spre unitate naţională este potenţată în timpul primului război mondial, numit pe drept cuvânt în unele tratate mai vechi de istorie, „Războiul de reîntregire a neamului”, iar în toamna anului 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român – în câteva importante oraşe transilvane, Arad, Blaj ş.a. – care pregăteau în mod foarte concret – ziua de „1 Decembrie 1918” de la Alba Iulia – „plebiscitul ce însumează nu numai adeziunile unei generaţii, ci ale tuturor celor ce ne-au precedat şi care, nădăjduind şi crezând în această zi, ne-au pregătit-o pe tainicele drumuri ale sângelui, ale graiului şi ale datinilor.” Paginile referitoare la membrii şi la activitatea Consiliului Naţional Român din Blaj sunt dintre cele mai semnificative. „Unirea”, ziarul blăjean, care apărea de aproape trei decenii ca publicaţie a Mitropoliei Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) publica acum articole cu un caracter mobilizator puternic, cum este Apelul intitulat imperativ Veniţi la Alba Iulia! Este regretabil însă că din finalul acesta lipseşte tocmai cuvântul poematic, pătruns de suflu biblic, rostit de Ep. Iuliu Hossu, heraldul Unirii: „Fericit am vestit hotărârea judecăţii lui Dumnezeu prin reprezentanţii a toată suflarea românească; fericiţi voi care aţi pecetluit pe veci Unirea cu Ţara-Mamă. O viaţă întreagă veţi mărturisi cu mândrie: Şi eu am fost la Alba Iulia! Fiii fiilor voştri vor chezăşui puternic şi fericiţi rostind: Şi părinţii noştri au fost la Alba Iulia. Voi sunteţi marea armată a sufletelor alese, a neamului nostru.”

Alcătuind în urmă cu doi ani o antologie literară Blajul şi Marea Unire pot spune că paginile acestui album De la Blajul paşoptist la Marea Unire sunt complementare acelei culegeri de texte literare, sunt bine alese şi convingătoare printr-o sugestivă îmbinare text-imagine.