Deputat Cristina Iurişniţi: Încep cele 16 zile de activism pentru eliminarea violenţei asupra femeilor

5 noiembrie este Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeilor şi până pe 10 decembrie se desfăşoară la nivel mondial 16 zile de activism împotriva acestui flagel. Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi a Camerei Deputaţilor organizează, ca în fiecare an, multiple evenimente pentru a marca această dată, alături de partenerii din societatea civilă.

De asemenea, preşedinta Comisiei, deputata USR Cristina Iurişniţi va transmite în plenul Camerei următorul mesaj ferm împotriva violenţei domestice:

”Respectarea drepturilor femeilor este un angajament asumat atât prin Constituţie şi legislaţia secundară, iar în 2016 România a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul). Aşadar, pe hârtie femeile au la dispoziţie instrumente care să le protejeze, cum ar fi ordinul de protecţie şi ordinul de protecţie provizoriu. În realitate, însă, prea puţine îşi cunosc drepturile, iar prea puţine dintre cele care şi le cunosc îndrăznesc să le şi ceară.

În România, numărul victimelor violenţei domestice şi sexuale este în creştere de la an la an, iar sancţionarea agresorilor rămâne redusă. Am asistat cu stupoare anul acesta la tragedia de la Caracal care a expus încă o dată toleranţa nepermisă a autorităţilor faţă de agresori şi da, trebuie să o spunem apăsat, în multe cazuri este vorba chiar despre o cârdăşie cu aceştia. Mai mult, sistemul public şi-a dovedit încă o dată lipsa de pregătire, de empatie şi de solidaritate cu victimele violenţei – nu doar imorale, ci şi ilegale în 2019, în comunitatea europeană. Nu avem suficiente adăposturi pentru victime, iar unde acestea există, locurile sunt insuficiente. Accesul victimelor la informaţii, la consiliere psihologică, juridică financiară este restrâns. Calea obţinerii unui ordin de protecţie este încă dificilă şi costisitoare, în ciuda progreselor legislative evidente. Cu greu se monitorizează agresorii, care pot încălca ordinul de protecţie şi continua să urmărească victima; de multe ori, finalul este unul tragic. De aceea, cazurile în care femeile sunt ucise de actualul sau fostul partener se întâmplă la fiecare 5 zile în România. Mai mult, la fiecare 4 zile, un copil (fată sau băiat) este agresat sexual de către un membru al familiei sale.

În calitate de preşedintă a Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, vă adresez rugămintea să continuăm eforturile împotriva violenţei domestice şi sexuale – avem datoria să asigurăm protecţia împotriva tuturor formelor de violenţă asupra femeilor. Vă rog, de asemenea, să milităm transpartinic pentru ca în bugetul pentru anul viitor să fie alocate fonduri pentru Programele de Interes Naţional privind violenţa în familie şi pentru măsurile care să sprijine în mod real supravieţuitoarele violenţei. Mai mult, am rugămintea să sprijinim şi să urgentăm adoptarea acelor iniţiative ce vizează prevenirea şi combaterea violenţei de orice fel, precum cea cibernetică şi profit de ocazie să mulţumesc acelora dintre dumneavoastră care au semnat propunerea legislativă pe acest subiect pe care am depus-o recent în Parlament.

La final, dar nu în cele din urmă vă amintesc că totul porneşte de la educaţie. Insist că este nevoie de politici educaţionale anti-discriminare, iar şcoala românească trebuie să promoveze constant şi eficient egalitatea de şanse şi de gen. Altfel, generaţiile viitoare vor perpetua inclusiv aceste comportamente abuzive şi violente în familie şi în comunitate. Revizuirea urgentă a manualelor şcolare şi eliminarea stereotipurilor de gen şi etnice; includerea educaţiei pentru sănătate ca materie obligatorie în curriculum şi formarea continuă a cadrelor didactice sunt acţiuni ce se impun pentru îmbunătăţirea nivelului de egalitate de şanse şi de gen în România. Abia atunci vom putea cu adevărat să prevenim şi nu doar să combatem efectele devastatoare ale violenţei asupra victimelor, asupra copiilor şi familiei, precum şi asupra întregii societăţi româneşti.”