Dilema clepsidrei

În colecţia Editurii Singur, coordonată de poetul Ştefan Doru Dăncuş, conjudeţeanul nostru, Gheorghe Mizgan, ne dă întâlnire cu volumul „Dilema clepsidrei”. O carte scrisă în maniera tradiţionalistă, ancorându-se, însă, în simbolurile post-moderne: „Vâslesc mereu în apele trăirii/ Printre culori, volume şi cuvinte/ Cu tehnica, progresul omenirii/ Pe barcă-n echilibru s-o alinte”. Descoperim o adevărată idilă între poet şi cuvânt: „De mult trecut-a clipa/ Zadarnic când iubeam/ Şi versuri multe-n pripă/ Deşarte în gând puneam”. Conştient de povara pe care o are prin puterea cuvântului, autorul îşi asumă rolul: „Sunt născut să port durerea/ fericirea nu-i de mine/ Eu sunt para, adierea/ ca să mângâi pe oricine”. În această lume a ciberneticii, vine Gheorghe Mizgan, care ne readuce cu gândul la lumină: „Soarele vesel priveşte zâmbind/ Flori de caişi în soare lucind/…/ Sunt boabe de grâu germinate/ Cu solul se luptă, măi frate”.
O poezie a luminii, în care, rând pe rând, sentimentele capătă trăiri, iar natura prinde viaţă: „Se aprind pe boltă-n noapte/ Licurici de mai/ Apele vorbesc în şoapte/ Joacă dup-un nai”. Cartea, apărută în cadrul proiectului „Întoarcerea poetului risipitor”, este una a trăirii prin evadarea prin cuvânt: „Adesea aspir spre libertate/ Să zbor în spaţiul infinit/ Să bat din aripi să-mi arate/ Splendoarea marelui zenit”. Versurile coboară în miez de poem fiind adevărat izvor spre eternitate: „Clepsidra trecerii în noapte/ Marcând fragmente de iubiri/ Cu inima se-ntoarce în şoapte/ Ale poemelor trăiri”. Întunericul şi lumina sunt într-o adevărată competiţie, însă aici rănile din suflet sunt vindecate prin trăirile existenţiale: „În zori o punte vie de lumină/ Cu adânci reflexii în ape şi livezi/ Un voal, prin transparenţa lor divină/ Îngerii-ţi umplu gândul când visezi”.
Gheorghe Mizgan călătoreşte, prin poezie, cu gândul la locul natal: „Satul meu leagăn natal/ Porţi în vatra ta iubire/ Simţământ fundamental/ Dând urmaşilor trăire”. Descoperind esenţele trăirii, poetul se întoarce pe aripi de vers cu gândul la marcarea spaţiului trăirilor: „Se-ntoarce-n van clepsidra măsurând/ Cu firul de nisip al clipelor treacăt/ prezentul care zboară-n trecut transformând/ Via existenţă-n amintiri sub lacăt”.
O carte care îl aşază pe Gheorghe Mizgan în rândul poeţilor recomandaţi de Editura Singur.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5