Din marginea (?) estică a Transilvaniei

Revista Rodnei se doreşte a fi apolitică. Înainte de a-i remarca virtuţile trebuie să încep cu un corectiv: a nu se confunda dimensiunea politică a existenţei sociale cu cea partidică . Chiar a afirma că nu faci politică este un act politic, ceea ce nu înseamnă aderenţa la vreun partid.

Mi-a parvenit de curând nr.15/dec. 2010 al publicaţiei de la Rodna, graţie bunăvoinţei directorului ei fondator, cărturarul Liviu Păiuş.

Revista se deschide cu u text encomiastic la adresa primarului Alexandru Năşcan, intitulat semnificativ „Rodna, în cei mai rodnici ani din existenţa ei”. Articolul îmi aminteşte, oarecum, de zicerea biblică „Dati Cezarului ce e al Cezarului.” Ok!

E interesant şi minuţios studiat, de către cercetătorul Adrian Onofreiu, mecanismul moştenirii, cu ale sale (uneori pitoreşti) dezbateri succesorale.. Pentru un literat, limbajul documentelor musteşte de sintagme, care astăzi provoacă un fel de admiraţie amuzată. Iată cum lasă în testamentul său un rodnean, la jumătatea secolului 19, fiului cel mai tânăr, cu care era „într-o casă şi într-o pită”: Menţionându-se locurile, tatăl le măsoară astfel: locul cutare „ de patru care de fân şi de şase zile de arătură”. Formidabil! Deci, acolo e al tău, fiule, atâta cât poţi ara atâtea zile. Sau, din preluca cutare, îi lasă cât poate face un car cu fân; din alt loc, cât cinci care de fân.

Iar spre finalul actului testamentar, referindu-se la alt fiu:

„…cine va face vreo pretindere după moartea mea la toate acestea, câte eu le testez astăzi fiului meu Damian Moldovan, acela să fie afurisit şi de mine, şi de Dumnezeu.”

Tentaţia, nevoia de fixare în memoria zonei (şi nu numai) a timpului rodnean le împărtăşeşte tiparului (în stilul său de scrupuloasă exactitate) Liviu Păiuş, în studiul „Preliminarii la monografia Rodnei.”

Maria Onofreiu publică mărturii inedite privind strălucitul om de ştiinţă Florian Porcius, Emil Bălăi inserează partea a doua din studiul său despre lumea ruralului în viziunea lui Liviu Rebreanu, Nicolae Scurtu vine cu date întregitoare la biografia poetului, publicistului, istoricului literar Lucian Valea, preotul Viorel Thira alcătuieşte o amplă retrospectivă biobibliografică a lui Lucian Georgiu, considerat „poetul minerilor”.

Câteva pagini sunt dedicate şcolii, cărora le urmează un substanţial studiu despre Parcul Naţional Munţii Rodnei, datorat lui Alexandru-Ioan Jauca, şeful Ocolului Silvic Valea Vinului (o „prezentare generală la 20 de ani de la înfiinţare”, un demers ştiinţific admirabil).

Desigur, nu puteau lipsi din sumarul revistei un spaţiu generos dedicat literaturii, unor fapte artistice, consemnări, cronici, încât, cele 84 de pagini („protejate” de coperţi elegante) dau în continuare cititorului stăruitor satisfacţia că Cetatea Rodnei nu este o publicaţie marginală, diletantă. Dimpotrivă.